La geamlâc, fără sfială,
lângă o gutuie șuie
s-a ițit o portocală
cu-ale ei mai mici surate
madarinele-aromate
înca nedezpielițate.
Prunele, un pic ridate,
Date-n fumul de cireș,
Fornăie de după preș :
Ce ne facem, măi, surate ?
Ce va fi în astă noapte ?
Undeva, mai la o parte,
Un conclav de mere coapte,
Cu tichii de nuci și miere
Șuieră din butoniere
de alviță zeci de șoapte :
Să ne ducă din copaie,
strigă cel mai ionatan,
să ne pună lângă prag,
Vine Moșul Niculae
Și nu vreau ca din desag
Să așeze, după ușă,
vreo verzuie nuielușă !
Drept e ! strigă doua pere,
zgribulite-n căpriori.
Și le țin ison de sfadă
Doi feciori de-alune coapte
Din livadă.
Si deodată, lângă ușă,
cu ghetuțele în mână,
vin sfioși ai casei prunci.
Zvonul c-o să vină Moșul
i-a cules pe toți din lunci.
Se împrăștie pe laviți,
În mirosul casei coapte
Și din somn de mici haduci
Vine-un vis de corn cu lapte.
Filip Palaghia, notar public
