Mihaela Durnescu, notar public
Sfârșitul de an are un fel aparte de a ne așeza gândurile. După luni intense, pline de decizii grele, responsabilități și multă muncă, vine momentul în care ne permitem să privim înapoi cu liniște și cu acel sentiment simplu, dar valoros, că lucrurile și acțiunile noastre au avut sens.
Sunt proiecte care bifează obiective și altele care te ating mai profund. Dintre toate realizările Camerei din acest an, am ales să scriu despre Convenția de înfrățire dintre Camera Notarilor București și Camera Notarilor din Paris, pentru că este unul dintre acele momente care dau greutate și valoare unui an întreg.
Mai mult decât un act semnat
Înfrățirea – accord de jumelage – are o istorie solidă în Europa. Apărut ca instrument de reconstrucție și reconciliere după cel de-al doilea război mondial, a devenit, în timp, o formă firească de cooperare între comunități sau instituții. La nivel profesional, jumelajul este văzut ca o promisiune de continuitate, de schimb real de experiență cu respect pentru identitatea fiecăruia. În acest sens, înfrățirea dintre camere notariale nu este un gest izolat, ci o așezare într-o tradiție care prețuiește colaborarea pe termen lung.
În cultura franceză în mod special, înfrățirea nu este un gest de protocol. Nu este o poză și o semnătură, ci o relație asumată, care se construiește în timp. Înseamnă dialog, respect reciproc și dorința reală de a rămâne conectați. Pentru noi, acest pas înseamnă deschidere: ieșirea din spațiul familiar al propriei comunități și intrarea într-un dialog european extrem de prețios.
Ce am învățat din prima întâlnire
Poate cel mai important lucru pe care l-am înțeles este că avem multe repere comune care ne leagă în mod natural, dar și multe lucruri din care putem învăța unii de la alții.
Ceea ce impresionează cu adevărat la notariatul francez este felul în care notarul depășește cadrul strict juridic. În Franța, notarul este perceput ca un sprijin real pentru familie, un consilier atent, prezent și activ, mai ales atunci când vine vorba despre persoane vulnerabile.
Cred cu tărie că merită să ne uităm cu multă atenție în această direcție, mai ales într-o perioadă în care rolul profesiilor juridice este serios pus la încercare. Confruntarea cu inteligența artificială, rapidă și neobosită, nu poate fi câștigată decât prin ceea ce rămâne profund uman: capacitatea de a asculta, de a înțelege și de a însoți oamenii în momentele lor sensibile.
Ce ne apropie și ce ne diferențiază
Dincolo de particularitățile fiecărui sistem juridic, dialogul cu notariatul francez ne-a arătat cât de multe lucruri esențiale avem în comun. Atât în România, cât și în Franța, notarul este un profesionist liberal învestit cu autoritate publică, chemat să asigure siguranța juridică și încrederea socială. Organizarea profesională, rigoarea deontologică și accentul pus pe prevenirea conflictelor ne oferă un limbaj comun firesc.
Diferențele, însă, sunt cele care dau consistență acestei înfrățiri. Competențele extinse ale notarului român în materia divorțului și a succesiunilor reflectă nivelul de încredere pe care societatea românească îl acordă profesiei noastre. De cealaltă parte, notariatul francez se remarcă prin gradul avansat de digitalizare și prin rolul central al notarului în gestionarea fondurilor (prețul tranzacției, în cele mai multe cazuri trece prin contul notarului), ca garanție suplimentară de transparență și securitate. Aceste diferențe nu ne separă, ci ne provoacă să ne uităm unii la alții cu curiozitate și deschidere.
Un proiect care prinde viață prin oameni
Dincolo de principii și intenții, această înfrățire va căpăta sens prin lucruri concrete: întâlniri între colegi, schimburi de experiență și o mai bună înțelegere a modului în care fiecare sistem răspunde provocărilor de zi cu zi. De la organizarea muncii într-un birou notarial până la relația cu tehnologia și cu publicul, dialogul ne va ajuta să ne privim propria practică mai limpede și într-un mod constructiv.
Un astfel de proiect nu apare întâmplător. El este rezultatul muncii, viziunii și perseverenței unor colegi care au crezut în deschidere și au avut răbdarea de a construi pas cu pas: Ioana Olaru, Carmen Dima, Maria Cazan, Dan Tătaru și Stila Cocea. Lor le datorăm mulțumiri sincere.
Un final de an cu sens
Înfrățirea cu Camera Notarilor din Paris nu este un final, ci un început. Un început care ne invită la dialog, la învățare și la construcție comună. Este, poate, unul dintre cele mai frumoase moduri de a încheia anul: cu bucurie, recunoștință și speranță.