Având deja o mică tradiție în spate, acțiunile fundației Notar 2006 sunt o completare binevenită a activității noastre profesionale. Pe lângă scopul caritabil, pentru mine contează foarte mult și întâlnirea ca atare, un bun prilej pentru a lua pulsul breslei noastre, de a socializa într-un context cvasi-formal cu colegi. Este al doilea an în care merg, pe undeva s-ar putea spune că m-am abonat la acțiunile „Mecena la Singureni”.
Anul acesta ne-am propus să strângem bani pentru amenajarea unei săli destinată audierii minorilor în cauzele ce se vor soluționa la Judecătoria Sectorului 5 din București, înțelegând cu toții cât de traumatică poate fi pentru un copil, rememorarea detaliilor tehnice, atât de necesare construirii unui probatoriu. Or, un spațiu destinat doar audierii minorilor, care să confere un mediu prietenos în care aceștia să se simtă în siguranță, în locul unei săli de judecată ticsită de justițiabili care își așteaptă cauzele să fie strigate, cu certitudine poate îndulci teama unui copil.
La fel ca anul trecut, acțiunea a avut loc în cadrul Singureni Manor, un resort din județul Giurgiu, la o oră de condus de București, situat în mijlocul unei păduri din foștii Codri ai Vlăsiei. După zile în care am fiert la foc mic între betoanele din București sau am tremurat în frigul artificial și nesuferit al aerului condiționat, adierea răcoroasă și 100% bio a pădurii a fost o binecuvântare. Bună și mâncarea, un fel de tradițional românesc reinterpretat fusion. Cum evenimentul era și family oriented, organizatorii s-au îngrijit să asigure o masă separată pentru copii, să le aducă un animator și să le prindă urechile în activități precum trasul cu arcul, astfel încât, noi, oamenii mari de acolo, am putut să socializăm, în manieră casual sau smart casual.
Ediția de anul acesta a avut și o tombolă, cu biletele extrase de copii; cum mă știu ghinionistă, nu am dat prea mare importanță momentului, deși, recunosc, am încercat să-mi cresc șansele de câștig și am cumpărat patru bilete, banii fiind direcționați către aceeași cauză caritabilă, alături de donația pe care fiecare dintre noi a simțit să o facă. Astrele însă m-au contrazis, s-au aliniat într-o configurație neverosimil de bună, care m-au făcut câștigătoare a trei premii. Cel mai mult m-am bucurat, firește, de marele premiu, constând în servicii de arhivistică oferite de CNPB, premiu care are să mă scutească timp de un an de suprema noastră bătaie de cap, arhivarea actelor notariale. Premiul doi m-a cadorisit cu o participare la conferința internațională CNPB 2025, vizând tematica succesiunilor internaționale (o altă problemă care, de când românii au început să emigreze în masă, a devenit o reală provocare pentru noi toți în identificarea unei practici unitare) – și în sfârșit, un premiu trei care constă în participarea la o ședință a Colegiului Director al Camerei Notarilor Publici București.
Am rămas, mărturisesc, fără cuvinte. „N-am câștigat niciodată nimic”, i-am spus, doamnei Președinte, Laura Badiu. „Înseamnă că notariatul e norocul tău”, mi-a răspuns cald, și nu aș putea să o contrazic. Îmi place să ”fac acte” stând între oameni, să le ascult poveștile de familie, să elucidez încrengăturile balzaciene ale acestor povești, pe scurt, îmi place să ajut; iar profesia de notar te face realmente să te simți util social, îți dă senzația tonifiantă că faci ceva concret pentru oameni. Iar astfel de acțiuni caritabile, care ne adună la un loc, confirmă o dată în plus crezul lui Nicolae Steinhardt, că „dăruind, vei dobândi”: dăruind un spațiu prietenos și sigur în care copiii să-și spună trauma, contribuind financiar la realizarea lui printr-o acțiune caritabilă, conștientizăm, cu recunoștință, privilegiul pe care îl avem, acela de a ajuta, dobândind nu numai momente plăcute alături de colegi, ci, iată, și premii la propriu.
Andreea Duican, notar public