Articolul sintetizează concluziile workshopului moderat de colegii noștri, Dr. Laura Badiu și Silviu Cărălin Boroi, care s-a bucurat de prezența domnului prof. univ. dr. Traian Briciu și a domnului Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc. Tema centrală a întâlnirii a fost aplicabilitatea cauzelor de suspendare a procedurii succesorale și regimul curatelei speciale. Au fost analizate cazuri concrete, interpretări doctrinare și limitele competenței notarului, în lumina normelor din Codul civil, Codul de procedură civilă și Legea notarilor. O resursă valoroasă pentru practica succesorală.
Înregistrarea integrală a workshopului este disponibilă accesând linkul atașat.
Elisa-Maria Dobre, Notar Public, Camera Notarilor Publici București
În cadrul unui workshop dedicat clarificării unor aspecte controversate din practica succesorală notarială, au fost abordate două teme extrem de importante: (i) tema suspendării procedurii succesorale și (ii) tema curatelei speciale din cadrul acestei proceduri.
Dezbaterea a fost coordonată de doamna notar public Laura Badiu împreună cu domnul notar public Silviu Boroi și i-a avut ca invitați pe domnul Prof. univ. dr. Traian Briciu și pe domnul Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc, care au oferit perspective valoroase asupra problematicii analizate, răspunzând întrebărilor colegilor notari și clarificând unele aspecte controvorsate. Scopul întâlnirii a fost dezlegarea unor probleme de practică întâlnite în cadrul procedurii succesorale, într-un cadru profesional dedicat schimbului de idei între profesioniști ai dreptului care activează în zone diferite.
Discuțiile s-au concentrat pe o serie de teme de interes major, ce urmeză a fi rezumate în cele ce urmează:
I. Suspendarea procedurii succesorale
1. Corelația între art. 109 lit. d) din Legea notarilor și prevederile Codului de procedură civilă
Primul punct major abordat a fost aplicabilitatea cauzelor de suspendare prevăzute de Codul de procedură civilă în temeiul art. 109 lit. d) din Legea notarilor. Prof. Traian Briciu a argumentat că această dispoziție legală face trimitere directă la secțiunea a 3-a din Codul de procedură civilă, cea referitoare la suspendarea procesului. Prin urmare, regulile de procedură civilă se aplică în mod corespunzător și în procedura succesorală notarială, cu mențiunea importantă că acestea trebuie analizate prin prisma compatibilității cu natura necontencioasă a procedurii notariale.
Concluzia exprimată de prof. Briciu a fost că suspendarea procedurii succesorale în baza lit. d) din art. 109 trebuie ghidată de o interpretare adaptată practicii notariale, urmând ca, printr-o jurisprudență unitară a activității notariale, să se clarifice ce prevederi din Codul de procedură civilă sunt compatibile cu această procedură.
În aceeași direcție, dl. Bogdan Dumitrache a subliniat caracterul imperativ al cauzelor de suspendare prevăzute la lit. a), b) și c) ale aceluiași articol, apreciind că acestea nu oferă notarului o marjă de apreciere, ci îl obligă să dispună suspendarea procedurii în condițiile indicate de lege. Cu alte cuvinte, aceste cazuri nu implică o opțiune, ci o conduită legală obligatorie din partea notarului.
Analiza care urmează este una personală, bazată pe considerentele și ideile exprimate în cadrul acestei întâlniri, și vizează dispozițiile art. 411-413 ale Codului procedura civilă, ce ar putea fi incidente în contextul procedurii succesorale notariale. Subliniez că interpretarea și aplicarea acestor texte legale rămân, în mod firesc, la latitudinea fiecărui notar public, în funcție de circumstanțele speței.
În dreptul procesual civil român, suspendarea judecății reprezintă întreruperea temporară a desfășurării procesului, determinată de anumite împrejurări prevăzute de lege. Aceasta poate fi clasificată în trei categorii principale: suspendare de drept, suspendare facultativă și suspendare voluntară.
În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public poate aplica doar anumite cazuri de suspendare, doar în limitele competenței sale și doar în condițiile expres prevăzute de lege. Dintre articolele din Codul de procedură civilă menționate anterior (411–413), nu toate se pot aplica în procedura succesorală notarială. Totuși, în practică, se pot transpune principii echivalente în următoarele situații:
-
Suspendarea voluntară (art. 411 CPC)
Suspendarea prevăzută de alin. (1) al acestui articol este o manifestare a principiului disponibilității. Astfel, dacă toți moștenitorii solicită o amânare de comun acord (de ex., pentru clarificarea unor aspecte), notarul poate proceda la suspendarea procedurii succesorale având acest temei legal. Este o suspendare de facto, ca urmare a voinței părților.
Alin. (2) se referă la situația în care părțile, deși au făcut cererea de deschidere a procedurii succesorale precum și alte acte de procedură, cum ar fi declarațiile de acceptare a succesiunii, abandonează procedura succesorală până la emiterea certificatului de moștenitor, având termenul în cunoștință. În acest caz, notarul public poate proceda la suspendarea procedurii succesorale până la prezentarea tuturor succesibililor chemați la moștenire.
2. Suspendarea de drept (art. 412 Cod procedură civilă) intervine în cazurile în care desfășurarea procedurii devine imposibilă temporar din cauza unor împrejurări legale, obiective, cum ar fi: decesul uneia dintre părți sau a reprezentantului său, pierderea capacității de exercițiu, numirea curatorului sau turorelui, dizolvarea unei persoane juridice, deschiderea procedurii de insolvență. Aceasta reprezintă o piedică serioasă de natură juridică în continuarea procedurii, astfel că notarul public nu mai are opțiunea de a continua procedura. În acest caz suspendarea intervine de drept, automat, în baza faptului generator, iar reluarea procedurii se face după înlăturarea cauzei care a produs suspendarea.
3. Suspendarea facultativă (art. 413 din Codul de procedură civilă) – consider că nu se aplică direct în cadrul procedurii succesorale notariale, acest articol reglementează suspendarea facultativă a procesului civil în fața instanței de judecată. Art. 413 permite instanței să suspende procesul la aprecierea sa, în anumite situații precum: existența unui alt proces de care depinde soluționarea cauzei, urmărirea penală care ar putea influența hotărârea civilă, alte cazuri prevăzute de lege. Este o suspendare facultativă, adică instanța poate decide să suspende sau nu, în funcție de context. Însă în procedura succesorală notarială, notarul nu are competență de judecată și nu are puterea discreționară a judecătorului – el suspendă doar dacă sunt îndeplinite condiții clare prevăzute de lege sau dacă intervine un impediment legal/procedural. Totuși, spiritul articolului se regăsește în dispozițiile art. 109 (1) lit. b), care permit notarului să suspende procedura în cazul unor conflicte între moștenitori sau a altor impedimente care necesită intervenția instanței. Așadar, notarul poate suspenda procedura în situații asemănătoare celor prevăzute la art. 413 CPC, dar o face în baza Legii 36/1995, nu a Codului de procedură civilă.
2. Articolul 1137 din codul civil – între independență și efect reactiv asupra suspendării
Al doilea punct de interes a vizat interpretarea art. 1137 din Codul civil. Ambii invitați au fost de acord că aplicarea acestui articol este independentă de instituția suspendării procedurii succesorale. Cu toate acestea, în practică, art. 1137 poate opera ca o cauză de repunere pe rol a unei proceduri succesorale suspendate.
Astfel, în situația în care o persoană interesată formulează o cerere pentru constatarea vacanței succesorale, notarul are obligația de a relua procedura, de a îndeplini formalitățile legale (citare, publicitate) și, dacă sunt întrunite toate condițiile, de a elibera certificatul de vacanță succesorală.
3. Anexa 24 și calitatea de persoană interesată în procedura succesorală în considerarea art. 1137 cod civil
Un subiect aplicat care a generat interes a fost cel privind valoarea juridică a Anexei 24 transmisă de autoritatea administrației publice locale în vederea deschiderii procedurii succesorale. S-a pus întrebarea dacă, în lumina art. 1137 Cod civil, autoritatea administrativ-teritorială poate fi considerată persoană interesată. Opinia exprimată de prof. Traian Briciu a fost că art. 1137 se aplică doar la cererea unei persoane interesate, iar nu din oficiu. Prin urmare, Anexa 24 nu poate ține loc de cerere de constatare a unei moșteniri vacante. Aceasta are, mai degrabă, o funcție fiscală – de a preveni pierderea unor creanțe bugetare – și nu juridică, în sensul declanșării procedurii succesorale prin solicitarea constatării vacanței succesorale.
În această interpretare, se conturează următorul mecanism procedural: deschiderea unei proceduri succesorale în baza unei Anexe 24 poate fi urmată de suspendarea acesteia, până la formularea unei cereri exprese de către o persoană interesată. Ulterior, pe baza acestei cereri, dosarul poate fi repus pe rol, iar notarul poate efectua demersurile necesare în vederea constatării moștenirii ca fiind vacantă, în temeiul art. 1137 Cod civil.
4. Problema perimării dosarelor succesorale suspendate
Un alt subiect important al dezbaterii a fost discutarea posibilității perimării unui dosar succesoral notarial aflat în stare de suspendare. Întrebarea a fost dacă un astfel de dosar poate fi considerat perimat, în condițiile în care în procedura judiciară contencioasă perimarea intervine ca sancțiune pentru inactivitatea părților. Ambii invitați au fost categorici în opinia exprimată: doctrina recunoaște instituția perimării doar în cadrul procedurii contencioase, nu și în cadrul procedurilor necontencioase precum cea notarială succesorală. În consecință, perimarea nu este aplicabilă dosarelor succesorale suspendate.
Mai mult, s-a subliniat că termenul de păstrare de 10 ani al dosarelor succesorale, reglementat prin dispoziții legale privind arhivarea, nu poate fi aplicat dosarelor suspendate în temeiul art. 109 alin. (2) din Legea notarilor. Potrivit acestui articol, dosarul succesoral suspendat poate fi repus pe rol oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea sa. Acest caracter deschis și reactiv al procedurii exclude orice sancțiune de tip perimare.
Concluzie
Întâlnirea a oferit o clarificare binevenită asupra unei problematici recurente în activitatea notarială: suspendarea procedurii succesorale în lumina prevederilor Codului de procedură civilă. S-a subliniat necesitatea unei practici unitare, adaptate specificului procedurii necontencioase, precum și importanța delimitării rolului notarului în contextul vacanței succesorale. Până la o reglementare legislativă expresă, interpretările doctrinare și jurisprudența vor continua să joace un rol esențial în conturarea unei aplicări coerente a acestor dispoziții.
II. Curatorul special în procedura succesorală
Discuția privind aplicabilitatea acestei instituții a pornit de la o situație practică ivită în activitatea unui coleg notar, care a fost sesizat de un creditor al defunctului pentru numirea unui curator special într-o succesiune aflată pe rolul biroului său.
1. Cadrul legal și conflictul de norme
Tema a fost analizată prin prisma art. 244 alin. (5) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, art. 58 Cod procedură civilă și art. 1117 alin. (3) Cod civil, cu raportare esențială la dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
2. Cazul practic – întrebări și răspunsuri esențiale
Situația care a declanșat discuțiile a fost următoarea: un notar public, în cadrul unei proceduri succesorale, a fost sesizat de un creditor al defunctului cu o solicitare privind numirea unui curator special pentru reprezentarea intereselor succesiunii. Această speță a generat o serie de întrebări esențiale:
• Poate notarul public să numească un curator special? Pe cine poate alege ca și curator special? În ce condiții este numit un curator special?
A fost subliniat faptul că, deși art. 244 alin. (5) din Regulament permitea, în mod tradițional, alegerea curatorului special dintre succesibili, trebuie reținut că această dispoziție a fost adoptată anterior intrării în vigoare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care consacră competența exclusivă a avocaților în calitate de curatori speciali. Mai mult, din perspectiva ierarhiei actelor normative, profesorul Traian Briciu a subliniat superioritatea forței normative a legii față de regulament, concluzionând fără echivoc că instituția curatelei speciale, în contextul succesiunii, se exercită exclusiv de către avocați.
Având în vedere că lista acestora nu este disponibilă public, în opinia domnului Bogdan Dumitrache, notarul public trebuie să se adreseze Camerei Notarilor Publici competente, care, la rândul său, va solicita Baroului lista avocaților care pot exercita atribuții de curator special. Selecția se face, în opinia acestora, exclusiv din rândul avocaților care și-au exprimat disponibilitatea pentru a desfășura această activitate.
• Cine suportă cheltuielile aferente numirii și activității curatorului special?
Răspunsul a fost clar: creditorul care solicită numirea curatorului special trebuie să avanseze aceste cheltuieli. În lipsa acestui demers, notarul public este îndreptățit să suspende procedura succesorală, ca urmare a imposibilității de a continua procedura în lipsa unei reprezentări legale conforme.
3. Distincția esențială între curator și curator special
În finalul discuției, s-a reiterat necesitatea delimitării conceptuale între „curator” și „curator special”. În aplicarea dispozițiilor din Codul civil, doar curatorul special reglementat de art. 1117 alin. (3) Cod civil este cel care trebuie să fie numit exclusiv dintre avocați, în conformitate cu art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Aceasta nu se aplică curatorului de drept comun, reglementat în capitolul IV al Codului civil, care are o sferă de aplicare diferită și o reglementare proprie.
Concluzii
Workshopul a reușit să aducă clarificări necesare asupra unei chestiuni ce ar putea apărea frecvent în practica notarială. Implicațiile sunt importante nu doar din punct de vedere procedural, ci și sub aspectul legalității și coerenței aplicării normelor. Curatela specială reprezintă o instituție de protecție juridică ce trebuie exercitată cu maximă rigoare, iar recunoașterea rolului exclusiv al avocatului în această calitate este o garanție a respectării drepturilor tuturor părților implicate în procedura succesorală.
Comments are closed.