Mihaela Durnescu, notar public
”Dacă vrei să mergi repede, mergi singur,
dacă vrei să ajungi departe, mergi împreună”
(proverb african)
Auzim adesea că omul este, prin natura sa, individualist. Că își urmărește cu prioritate interesul propriu, că acționează în principal după calcule personale și că, în esență, e o ființă competitivă, ceea ce îl condamnă oarecum la singurătate.
Putem observa însă ușor că, în fața provocărilor reale, cele mai bune soluții nu vin din instinctul de a te salva sau dorința de a reuși, ci din capacitatea de a coopera, de a construi împreună cu alții și din forța grupului.
Există o scenă celebră în filmul Apollo 13, care conturează poate cel mai limpede ideea de reușită în echipă. Când totul părea pierdut, centrul de comandă nu a întrebat „cine conduce?”. Întrebarea a fost: ce putem face? Iar soluția nu a venit de la o figură eroică creionată de scenarist, ci de la o echipă. Fără aplauze, fără orgolii, dar cu o misiune clară: să reușească. Failure is not an option! Și au reușit. Pentru că au înțeles că forța și reușita vin mai ușor dintr-o solidaridate lucidă a grupului.
La Camera București, ceea ce s-a construit în ultimii ani s-a bazat pe forța unor echipe. Proiecte precum noul sediu, modernizarea arhivei, ziarul, conferințele internaționale, acțiunile caritabile, toate au fost posibile nu pentru că cineva „a impus sau a vrut”, ci pentru că oameni diferiți au lucrat împreună, în mod constant, coerent și solidar.
Unele eforturi s-au văzut. Altele au rămas în tăcere. Dar fiecare dintre ele a lăsat ceva în urmă: soluții, sprijin, încredere, echipe care au rămas sudate. Nu sunt toate lucruri care se măsoară ușor. Dar sunt cele care dau consistență unui colectiv și, până la urmă, și unei profesii.
Așadar, în fața alegerii unei strategii pe termen lung, atunci când nu vrei să mergi repede ci să ajungi departe, întrebarea cea mai bună nu trebuie să fie cine conduce, ci care este echipa care poate aduce cele mai bune soluții și cum își propune ea să le construiască. Liderul are desigur rolul său. Dar un lider bun nu este cel care e primul pe listă. Este cel care poate crea contexte în care ceilalți pot reuși alături de el. Cel care adună în jurul său competență, inițiativă, experiențe și apoi le lasă spațiu să crească, să demonstreze ce pot să facă.
Steve Jobs este adesea creditat cu reinventarea tehnologiei moderne. Dar marile produse Apple, de la Macintosh la iPhone, nu au fost create de un singur om. În spatele fiecărei lansări istorice s-au aflat echipe întregi de designeri, programatori, strategi și ingineri care au lucrat obsesiv pentru fiecare detaliu. Jobs a fost liderul vizionar, dar impactul global al produselor Apple a fost posibil datorită unei culturi interne care a încurajat colaborarea, perfecționismul și inovația în echipă.
Cred, cu toată convingerea, că atunci când miza e comună și direcția are sens, suntem mai dispuși să cooperăm decât să concurăm, știm cum să facem echipe, știm cum putem ajunge departe. Nu suntem individualiști.
Trăim azi într-o lume în care algoritmii decid mai repede decât o putem face noi, în care rețelele sociale ne-au adus mai aproape dar, paradoxal, ne-a făcut și mai izolați. Tehnologia ne-a adus beneficii extraordinare: viteză, eficiență, automatizare. Dar ne-a și împins uneori să fim mai solitari, mai concentrați pe performanța individuală. Pe termen lung însă, vom câștiga doar dacă ne vom baza din nou pe umanitate, pe empatie, pe încrederea în ceilalți.
De aceea, în fața viitorului, oricât de incert, rapid sau digital ar fi el, cred cu tărie că cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne construim echipe, să credem în echipe, să susținem echipe.
Comments are closed.