Andreea Georgiana Duican, notar public
În căutarea unor răspunsuri cu aplicabilitate practică, am lecturat cu interes ediția a 6-a a cursului universitar ”Drept civil. Drepturi reale principale” publicat de profesorul Eugen Chelaru1, lucrarea fiind de o calitate incontestabilă generată de vasta experiență didactică și practică a autorului. Însă nu vă ascund că interesul de a parcurge noua ediție a fost amplificat și de faptul ca aceasta a fost actualizată, în coautorat, de colega noastră, Raluca Chelaru, într-o manieră plină de substanță, cu numeroase corelări ale legislației anterioare cu cele actuale fiind evocată cu predilecție jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai mult, această nouă ediție prezintă și o perspectivă practică a problematicii drepturilor reale, venind în întâmpinarea celor care se confruntă în plan practic cu diferite situații juridice complexe, cum ar fi problema dobândirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri de către societățile cu participare de capital străin. Astfel cum ne este cunoscut, această situație a devenit una controversată ca efect al adoptării, respectiv abrogării în mod succesiv, în această materie, a unei serii de acte normative, fără a se înlătura deficiențele de redactare care generau interpretări diferite. Într-adevăr, o clarificare a venit odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, dată de la care această problemă de interpretare a fost înlăturată în cazul persoanelor juridice străine care au naționalitatea unui stat membru, acestea putând dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, cu respectarea dispozițiilor legii speciale. Pe de altă parte, autorii, în mod judicios, atrag atenția asupra art.6 (reformulat) din O.U.G nr.92/1997 privind stimularea investițiilor străine, conform căruia persoanele juridice străine (non-membre UE) nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor însă pot dobândi dezmembrămintele dreptului de proprietate, cu respectarea principiului specialității capacității de folosință și în măsura în care sunt necesare derulării activității societății. În opinia autorilor, în această categorie se încadrează și ipoteza în care o persoană juridică străină, rezidentă sau nerezidentă, achiziționează imobile ce urmează a fi folosite în vederea realizării unei investiții străine în România2.
În același timp, consider că lucrarea este deopotrivă accesibilă și pentru publicul larg, stilul curgător, claritatea cu care se explică noțiunile/conceptele juridice transformând-o într-un instrument util pentru cei care doresc să dobândească o înțelegere de bază a drepturilor reale. Un exemplu în acest sens îl constituie dezbaterea cu privire la necesitatea formei autentice a promisiunii de vânzare care are ca obiect un imobil3, dezbatere ce ne reamintește, în mod special nouă, notarilor publici, în calitate de garanți ai securității circuitului civil, că trebuie să avem un rol activ în protejarea intereselor părților contractante, forma autentică notarială constituind garanția evitării producerii unor efecte păgubitoare părților actului juridic.
Cu certitudine tema drepturilor reale este una vastă însă lucrarea de față spre deosebire de alte cursuri universitare, abordează întreaga tematică în corelație cu noile modificări ale legislației conexe, inclusiv aspecte ce țin de publicitatea imobiliară, fiind astfel o ediție ce trebuie să se regăsească în bibliotecile noastre.
Perspectiva practică a colegei noastre, Raluca Chelaru, face ca această ediție să fie un instrument de lucru util pentru noi, contribuind, alături de alte lucrări valoroase ale colegilor noștri, la conturarea practicii notariale și la consolidarea rolului notarului public în asigurarea securității circuitului civil.
Felicitări, Raluca Chelaru, și așteptăm cu interes multe alte noi apariții editoriale!
1 Drept civil. Drepturile reale principale, Ediția 6, editura C.H.Beck;
2 Ibidem, pag.154
3 Decizia I.C.C.J nr.23/2017.