Recomandari de Bianca Voicu, notar public
Flautul fermecat
(Die Zauberflöte)
Wolfgang Amadeus Mozart
https://www.roh.org.uk/tickets-and-events/the-magic-flute-stream-details
Pentru că în viață trebuie să te bucuri de ceea ce ai, nu să tânjești după ceea ce îți lipsește, în această perioadă plină de restricții și incertitudini, o parte din industria artistică, și-a deschis porțile digital pentru ca cei de acasă să poată urmări producții extraordinare din lumea întreagă.
Vă invit, la Opera Regală din Londra, să urmărim producția clasică Flautul Fermecat a lui David McVicar care îmbracă atât seriozitatea, cât și comedia glorioasei opere a lui Mozart, transportându-ne într-o lume fantastică de animale dansatoare, mașini zburătoare și ceruri înstelate.
Chiar dacă spectacolul oferit în propria sufragerie nu se poate compara cu emoția care te cuprinde în sala grandioasa a operei londoneze, soprana australiană Siobhan Stagg (Pamina) și tenorul elvețian Mauro Peter (Tamino) oferă pe un fundal minunat caleidoscopic, duetele de dragoste lirice ale lui Tamino și Pamina, care ne introduc într-o lume feerica.
Mozart a scris Die Zauberflöte (Flautul magic) pentru un teatru suburban din Viena, Theatre auf der Wieden. Pe lângă faptul că este o comedie, Flautul magic este o expresie a profundelor credințe spirituale ale lui Mozart: preocupările cu privire la căutarea înțelepciunii și a virtuții se află în centrul acestei povești fermecătoare. Flautul magic a avut un succes instant la publicul vienez și presupusul rival al lui Mozart, Salieri, l-a descris ca pe un „operone”.
Muzeul Rijksmuseum – Amsterdam, Olanda
https://artsandculture.google.com/partner/rijksmuseum?hl=en
O plimbare virtuala prin muzeele lumii nu este un substitut, care sa fie suficient pentru iubitorii de arta. Cu toate acestea sunt sigura ca muzeul Rijksmuseum ofera o experiență cât mai apropiată de realitate, putând admira atât colecțiile impresionante cât și interiorul Palatului Dam în care este găzduit muzeul.
Încercarea de a aduce arta în casa fiecăruia este un pas de apreciat pentru inițiatori, având în vedere faptul că în tumultul pre-pandemie, nu mulți își găseau timpul necesar unei bine venite pauze de cultura.
Muzeul a fost fondat în 1800, la Haga, pentru a expune colecțiile conducătorilor locali (stadhouder). A fost inspirat după model francez. La acea vreme era cunoscut sub denumirea de Galeria Națională de Artă (în neerlandeză Nationale Kunst-Gallerij). În 1808 muzeul a fost mutat la Amsterdam din ordinul regelui Louis Napoléon, fratele lui Napoleon Bonaparte.
Printre picturile celebre se numără 18 opere ale lui Rembrandt, incluzând faimosul “Rond de noapte” (1642), cea mai cunoscuta opera a celui mai mare pictor flamand al tuturor timpurilor, “Laptareasa“, de Johannes Vermeer, extraordinarele peisaje ale lui Jacob van Ruisdael si povestile simple, dar superbe ale lui Jan Steen. Însă nu trebuie sa ocolești nici celebrele “The Merry Drinker”, de Frans Hals, “Woman with a child in a pantry”, de Pieter de Hooch si “Portretul lui Elisabeth Bas”, de Ferdinand Bol.
Jacqueline du Pré – Dvořák Cello Concerto – London Symphony Orchestra
Vă propun să va rezervați o ora, aproape o ora, pentru a călători în lumea emoționantă dăruită de violoncelul Davidov Stradivarius mânuit cu virtuozitate de celebra Jacquelin du Pré. Concertul este susținut de Jacquelin du Pré alături de London Symphony Orchestra sub bagheta dirijorului Daniel Barenboim, filmat live la Royal Albert Hall, Londra, în Septembrie 1968, fiind un omagiu adus Cehoslovaciei după invazia Uniunii Sovietice în „Operațiunea Dunărea” din 20-21 august 1968.
Cu privire la acest concert pentru violoncel în Si bemol, compus de Antonín Dvořák, acesta le-a scris editorilor săi: „Va dau munca mea doar dacă îmi veți promite că nimeni – nici măcar prietenul meu Wihan (violoncelistul ceh Hanuš Wihan) – nu va face vreo modificare, fără cunoștința și permisiunea mea, de asemenea, că nu există cadență cum a făcut Wihan în ultima mișcare; și că forma sa va fi așa cum am simțit-o și am crezut-o”. Finalul, a scris el, ar trebui să se închidă treptat cu un diminuendo „ca o respirație … apoi există un crescendo, iar ultimele măsuri sunt luate de orchestră, care se încheie furtunos. Aceasta a fost ideea mea și nu pot să revin asupra ei“.
Pasiunea din interpretarea lui Jacquelin du Pré în acest concert reverberează în spectatori cu mult după ce concertul s-a sfârșit, coarda violoncelului care se rupe în timpul reprezentației, tradează emoțiile cu care se luptă artista.
Muzica a fost prezentă încă de la început în viața lui Jacquelin du Pré, mama sa fiind o pianistă talentată ce a predat la Academia Regală de Muzica din Londra. Se spune că du Pré a auzit la vârsta de patru ani sunetul violoncelului la radio și i-a cerut mamei „unul din ăla”. Du Pré a debutat oficial în martie 1961, la vârsta de 16 ani, într-un concert susținut la Wigmore Hall din Londra.