Competența notarilor în transferul părților sociale: o analiză comparativă în dreptul statelor membre ale Uniunii Europene
Septembrie 2025 

dr. Ioana Olaru

Formator Institutul Notarial Român

1.Introducere

În ultimele două decenii se constată o creștere semnificativă a rolului notarilor în dreptul societăților din Uniunea Europeană, aceștia fiind recunoscuți ca autorități de încredere la nivel european. Notarii exercită competențe largi și, în unele state, chiar exclusive, atât în ceea ce privește constituirea anumitor forme de societăți comerciale, cât și transferul părților sociale, în special în cazul societăților cu răspundere limitată¹. Această diversitate de atribuții reflectă modele juridice diferite între statele membre, oferind un cadru comparativ util pentru analiza modului în care rolul notarilor influențează securitatea juridică și eficiența tranzacțiilor comerciale în contextul Pieței Unice Europene. Astfel, Studiul specific al CEPEJ privind profesiile juridice, publicat în anul 2023 de Grupul de lucru privind evaluarea sistemelor judiciare (CEPEJ-GT-EVAL) al Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), relevă faptul că în 35 de state membre ale Consiliului Notariatelor din Uniunea Europeană și în două state cu statut de observator în această organizație, notarii desfășoară activități variate în domeniul dreptului societăților².

Intervenția notarilor în materia dreptului comercial trebuie analizată prin prisma libertăților economice consacrate prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea garantează dreptul resortisanților europeni de a constitui societăți în orice stat membru și de a presta ori de a beneficia de servicii transfrontaliere (articolele 49 și 56 TFUE³), fundamentând arhitectura Pieței Unice.

În numeroase jurisdicții europene, transferul părților sociale sau al controlului asupra unei companii presupune intervenția notarială, în forme variabile, în funcție de tipologia entității și de particularitățile tranzacției.

În acest cadru, Pachetul de drept societar din 2019 și Directiva (UE) 2019/1151 au reprezentat pași decisivi către armonizarea procedurilor de constituire a societăților și facilitarea libertăților economice consacrate de TFUE. Deși au promovat digitalizarea și procedurile online, aceste instrumente au reafirmat rolul esențial al notarilor, în special prin mecanisme de verificare a identității și capacității juridice a fondatorilor. Astfel, implicarea notarilor depășește nivelul verificărilor formale: ea constituie o garanție a securității juridice, a protecției terților și a încrederii investitorilor, mai ales în contextul procedurilor complet digitalizate. Interconectarea acestor norme cu Regulamentul eIDAS⁴, care reglementează identificarea electronică și semnăturile calificate, asigură coerența și robustețea cadrului juridic european. Prin urmare, intervenția notarilor în dreptul societăților nu trebuie percepută ca o simplă formalitate administrativă, ci ca un pilon al securității juridice și al funcționării eficiente a Pieței Unice, inclusiv în scenariile digitale și transfrontaliere complexe.

Considerentul (9)⁵ al Directivei (UE) 2025/25 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 2024 de modificare a Directivelor 2009/102/CE și (UE) 2017/1132 în ceea ce privește extinderea și îmbunătățirea suplimentară a utilizării instrumentelor și proceselor digitale în domeniul dreptului societăților⁶, consacră expres necesitatea menținerii unui control preventiv – administrativ, judiciar sau notarial – asupra actelor și informațiilor ce privesc societățile cu elemente internaționale. În linie cu legislația unională anterioară, acest control este considerat esențial pentru protejarea interesului public, întrucât garantează că procedurile societare nu pot fi instrumentate pentru a eluda alte norme europene sau naționale. În aceeași logică, legiuitorul european a urmărit să protejeze legislațiile statelor membre care condiționează valabilitatea anumitor acte societare de forma autentică, respectând astfel diversitatea sistemelor și tradițiilor juridice din Uniune.

Principiul este consolidat prin art. 10 alin. (1) al Directivei 25/2025, care impune statelor membre obligația de a asigura un control preventiv – administrativ, judiciar sau notarial – asupra actelor constitutive, statutelor și modificărilor acestora pentru societățile prevăzute în anexele II⁷ și IIB⁸. Totodată, norma precizează că această cerință nu aduce atingere dispozițiilor interne ce impun forma autentică pentru actele respective.

Intervenția notarilor în materia societăților comerciale depășește ipoteza transferului sau achiziției de drepturi reale imobiliare. Într-un număr semnificativ de state membre se impune autentificarea statutelor și a actelor constitutive ale societăților cu răspundere limitată⁹.În alte jurisdicții, transferul părților sociale – chiar și în lipsa unui aport imobiliar la capitalul social – este supus fie autentificării notariale, fie unui control de legalitate exercitat de notar.

2.Transferul părților sociale sub forma actului notarial în statele membre ale Uniunii Europene.

1) Austria

În Austria, conform articolului 76 alineatul (2) din Legea privind societățile cu răspundere limitată (GmbHG), transferul acțiunilor într-o GmbH (SRL) trebuie să fie efectuat printr-un act notarial: „§ 76 GmbHG¹⁰:(1) Părțile sociale pot fi transferate între vii sau prin moștenire.

(2) Pentru transferul părților sociale prin act juridic între vii este necesar un act notarial. De aceeași formă au nevoie acordurile privind obligația unui asociat la cedarea viitoare a unei părți sociale.

În contractul de societate transferul poate fi făcut dependent de alte condiții, în special de acordul societății.

(3) Dreptul de transfer include și dreptul la gajarea conform contractului. Pentru aceasta din urmă nu este necesar un act notarial.”(traducere neoficială, s.n.)

Acest act poate fi realizat și în format digital, cu respectarea cerințelor legale specifice. Este important ca intenția de transfer să fie exprimată clar și explicit în acordul încheiat pentru a evita nulitatea transferului. De asemenea, pentru înființarea unei GmbH în Austria, este necesar să se redacteze și să se autentifice statutul companiei printr-un act notarial. Acest statut trebuie să includă informații precum denumirea companiei, sediul, obiectul de activitate, capitalul social și contribuțiile acționarilor. Toți acționarii fondatori trebuie să semneze acest statut în fața unui notar.

Un alt exemplu de competență acordată notarilor din Austria în materia dreptului comercial este acela de a interveni în certificarea adunărilor generale ale asociaților prin intermediul unei proceduri desfășurate în mediul digital. În general, opțiunile digitale au apărut ca răspuns legislativ la pandemie și, prin urmare, există din aprilie 2020. Ulterior, notarii austrieci au fost, în general, împuterniciți să efectueze acte notariale folosind un mijloc de comunicare electronic, cu excepția testamentelor, fiind asigurate măsuri stricte de securitate, în special pentru identificarea clientului.

2) Germania

Conform articolului 15 din Legea germană privind societățile cu răspundere limitată (GmbHG), transferul părților sociale între asociați trebuie să fie realizat printr-un contract notarial. Această cerință se aplică și în cazul în care se stabilește o obligație de transfer al participărilor la capitalul social (Geschäftsanteile). Astfel, orice acord privind transferul de părți sociale trebuie să fie autentificat de un notar german pentru a fi valabil, indiferent de conținutul capitalului social.

„§ 15¹¹ Transferul părților sociale

(1) Părțile sociale sunt înstrăinabile și moștenibile.

(2) Dacă un asociat dobândește, pe lângă partea sa socială inițială, părți sociale suplimentare, atunci acestea își păstrează independența lor.

(3) Pentru cesiunea părților sociale de către asociați este necesar un contract încheiat în formă notarială.”(traducere neoficială, s.n.)

Notariatul german a dezvoltat o procedură extrem de inovatoare și sigură pentru constituirea online a societăților cu răspundere limitată și pentru înregistrările online în Registrul comerțului, folosind un sistem securizat de videoconferință dezvoltat și găzduit de notariat, o identificare de încredere prin mijloace eID cu cel mai înalt nivel de securitate și semnături electronice calificate utilizate de către fondatori, ceea ce are ca rezultat un instrument autentic digital care este stocat automat în noua arhivă electronică¹².

3) Spania

Potrivit art. 106 (1)¹³ din Legea spaniolă privind societățile de capital, transmiterea părților sociale (participaciones sociales), atât între asociați cât și către persoane terțe se realizează printr-un act notarial autentificat (escritura pública), dacă statutele societății sau legea prevăd în mod expres această cerință. Astfel, într-o companie spaniolă S.L.(echivalentul unui SRL din legea română) transmiterea părților sociale sau constituirea unui drept real de gaj asupra acestora trebuie să îmbrace forma unui act notarial de tipul escritura pública.

„Art. 106 Actele privind transferurile

1) Transmiterea părților sociale, precum și constituirea dreptului real de gaj asupra acestora, trebuie să fie constatate printr-un act public.

Constituirea altor drepturi reale, diferite de cel menționat în paragraful anterior, asupra părților sociale, trebuie să fie constatată printr-un act notarial.

2)Dobânditorul părților sociale va putea exercita drepturile de asociat față de societate din momentul în care aceasta ia cunoștință de transmiterea sau de constituirea sarcinii.”(traducere neoficială, s.n.)

4) Italia

Potrivit art. 2470 Cod civil italian¹⁴, actul de transfer al părților sociale cu semnătura autentificată se depune de notarul care a realizat autentificarea acestuia la Oficiul registrului comerțului în a cărui circumscripție se găsește sediul social. În mod alternativ, ca urmare a modificărilor produse prin art. 14 (8) din Legea din 12 noiembrie 2011, actul de transfer al părților sociale poate fi semnat și cu semnătură electronică calificată.

5) Polonia

Articolul 180¹⁵ din Codul Polonez al Companiilor Comerciale impune ca transferul dreptului de proprietate asupra participațiilor dintr-o societate cu răspundere limitată să se încheie în scris, având semnăturile autentificate de un notar. Această cerință este absolută și nu depinde de valoarea acordului, de procentul capitalului social implicat sau de componența acestuia.

6) Olanda

În Olanda, Besloten Vennootschap (BV) este echivalentul unei societăți cu răspundere limitată (SRL). Această formă juridică este reglementată de Codul Civil Olandez (Burgerlijk Wetboek), în special în cadrul Capitolului 2 – Persoane juridice.

“Articolul 2:196¹⁶ – Emiterea și transferul părților sociale înregistrate¹⁷ și drepturilor reale limitate asupra acestora

1.Emiterea și transferul părților sociale înregistrate sau transferul drepturilor reale limitate asupra acestora necesită un act notarial la care persoanele implicate sunt părți, efectuat în fața unui notar olandez pentru acest scop.

Nu este necesar un act notarial separat pentru emiterea acțiunilor care sunt subscrise la înființarea unei societăți închise (besloten vennootschap).“ (traducere neoficială, s.n.)

Astfel, notarul olandez are un rol esențial în procesul de transfer al părților sociale înregistrate dintr-o societate cu răspundere limitată, atât în redactarea și autentificarea actului de transfer al acestora, dar și în verificarea conformității cu statutul societății. Competențele sale și intervenția în procesul de cesiune garantează că transferul părților sociale respectă statutul societății și alte reglementări interne ale acesteia, și realizează depunerea directă a actului la Registrul Comerțului pentru actualizarea înregistrărilor referitoare la societate.

7) Țările Baltice (Estonia, Letonia, Lituania)

În Țările Baltice, reglementările privind transferul acțiunilor în cadrul companiilor variază, iar cerințele notariale depind de tipul de companie și de circumstanțele tranzacției.

În Estonia¹⁸, transferul participațiilor într-o companie cu răspundere limitată (OÜ) se realizează printr-un act notarial, părțile din tranzacție fiind prezente personal sau prin mandatar la notar pentru a semna documentele necesare. Nu se poate renunța la cerința actului notarial pentru transferul părților sociale decât în cazul companiilor cu un capital social subscris și vărsat mai mare de 10,000 Euro. Renunțarea la forma notarială trebuie să figureze sub forma unei clauze exprese în statutul societății, adoptate în unanimitate și înregistrate la registrul companiilor¹⁹.

În Letonia, în anumite condiții, transferul părților sociale dintr-o societate cu răspundere limitată (SIA) necesită autentificarea notarială²⁰ a anumitor documente legate de transferul părților sociale. Această cerință a fost introdusă pentru a proteja interesele asociaților, conform modificărilor aduse Legii Comerciale Letone la 1 iulie 2013²¹. Conform acestui act normativ, asociații sunt înscriși în registrul acționarilor, pe baza unui document care se întocmește, de regulă, în două exemplare, unul pentru consiliul de administrație și celălalt pentru a fi depus la Registrul Comerțului. Potrivit ultimelor modificări legislative, registrul acționarilor trebuie să fie semnat de președintele consiliului de administrație (director), precum și de vânzător și cumpărător. Toate semnăturile trebuie să urmeze o procedură de autentificare notarială, specifică dreptului leton. De asemenea, hotărârea privind majorarea capitalului social, chiar și când această majorare nu se face printr-un aport de natură imobiliară, se adoptă în cadrul adunării generale a acționarilor, care trebuie semnată de acționari în prezența notarului. Deși hotărârea privind majorarea capitalului social se adoptă de către acționari în cadrul adunării generale, Actul Constitutiv trebuie semnat de către toți membrii consiliului de administrație. Conform modificărilor intrate în vigoare la data de 1 iulie 2013, semnăturile pe Actul Constitutiv trebuie să fie „autentificate” la notar, conform legislației notariale naționale. Astfel, în Letonia, notarul este implicat în legătură cu modificările fundamentale în cadrul societății, precum: transferul de acțiuni, majorarea capitalului social, schimbările în consiliul de administrație și în funcția de director.

În Lituania, transferul participațiilor într-o companie cu răspundere limitată (UAB) trebuie să fie autentificat notarial dacă se transferă 25% sau mai mult din capitalul social și valoarea tranzacției depășește 14.500 EUR. Cele mai multe cabinete notariale lituaniene oferă și servicii notariale la distanță prin intermediul portalului eNotaras²², dar, în funcție de decizia notarului, este probabil ca toate părțile implicate să fie obligate să se prezinte la biroul notarial din Lituania, unde unul dintre proprietarii/acționarii societății își va transfera partea sa din afacere către o altă persoană prin semnarea unui contract autentificat notarial²³.

8) Grecia

Art. 2 din Legea elenă nr. 3190/1955 privind societățile cu răspundere limitată (EPE) prevede că, în regulă generală, transferul părților sociale într-o societate cu răspundere limitată (Eteria Periorismenis Efthinis – EPE) nu necesită în mod obligatoriu un act notarial. Cu toate acestea, atunci când societatea desfășoară activități în anumite sectoare protejate, cum ar fi companiile din mass- media²⁴ (televiziune, radio și presa scrisă) transferul părților sociale trebuie să fie realizat printr-un act notarial. Cerința actului notarial este impusă și atunci când se transferă contribuții în natură la capitalul social²⁵.

3.Concluzii

Analiza comparativă evidențiază faptul că, în zece state membre ale Uniunii Europene, transferul părților sociale în societățile de tip „cu răspundere limitată” poate fi realizat exclusiv în fața notarului. Cerința formei autentice notariale se aplică indiferent de structura capitalului social, chiar și în absența bunurilor imobile, fiind însă, în anumite jurisdicții, condiționată suplimentar de domeniul de activitate al societății sau de valoarea capitalului transferat.

Pentru a menține competitivitatea și relevanța serviciilor notariale, numeroase sisteme juridice au integrat aceste proceduri în sfera actelor ce pot fi realizate prin mecanisme de autentificare sau certificare electronică la distanță. În același timp, un număr și mai mare de state membre prevăd obligativitatea autentificării notariale pentru actele constitutive și statutele societăților cu răspundere limitată, precum și pentru modificările acestora, cu posibilitatea utilizării tehnologiilor digitale de identificare și autentificare. În plan practic, platformele notariale dezvoltate în Belgia ( Startmybusiness²⁶) și Austria²⁷ reprezintă exemple de bune practici privind digitalizarea serviciilor notariale, confirmând tendința europeană de adaptare a profesiei notariale la noile realități economice și tehnologice.

---