Press "Enter" to skip to content

Statul își dorește eficiență; nu ar trebui să ne ofere și instrumentele necesare?
Septembrie 2020

Câteva argumente pentru modificarea Codului de procedură fiscală

Mihaela Durnescu, notar public

În procedura autentificării și, în mod special în cea a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale imobiliare, notarul public are un rol activ; acesta nu poate și nu trebuie să se limiteze doar la verificarea actelor prezentate de părți ci, dacă acestea nu sunt suficiente, poate obține singur documente și informații necesare procedurii. Aceste informații sunt obținute în scopul îndeplinirii unor obligații legale căci, potrivit legii, notarul public trebuie ”să desluşească raporturile juridice dintre părţi cu privire la actul pe care vor să îl încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice” (art. 80 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale)

Pentru aceasta însă, legiuitorul trebuie să ofere notarului public și instrumentele necesare, motiv pentru care, prin chiar același articol, a stipulat că ”În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce îi revin (…), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate imobiliară, precum şi la alte instituţii în vederea obţinerii actelor şi informaţiilor necesare îndeplinirii procedurilor notariale, va putea solicita şi obţine de la organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale certificatul fiscal emis pe suport hârtie sau în format electronic”.

Așa cum rezultă din textul invocat, legiuitorul a considerat că accesul notarului public, în scopul îndeplinirii obligațiilor ce îi revin, la instituţiile ce-i pot pune la dispoziție actele și informațiile necesare, trebuie să fie ”liber”.

Din păcate, textul nu este corelat cu cel ce reglementează procedura fiscală, art. 159 din Codul de procedură fiscală îngrădind într-o anumită măsură ”libertatea” notarului consacrată prin textul din Legea 36/1995, impunând ca acțiunea acestuia (a notarului public) să fie ghidată de ”delegarea contribuabilului”. ” (1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal local, la solicitarea contribuabilului/plătitorului. Certificatul se emite şi la solicitarea autorităţilor publice în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare, precum şi la solicitarea notarului public, conform delegării date de către contribuabil.” (art. 159)

În aceste condiții, relația dintre notarul public și organul fiscal se derulează după principiul ”fiecare face ce spune legea lui” deși aceasta ar trebui să fie una conjugată spre satisfacerea interesului beneficiarului final care, în ambele cazuri, este contribuabilul.

În contextul sanitar actual, în care contribuabilul nu ar fi trebuit să se deplaseze la organul fiscal local, el a fost totuși chemat la notariat pentru a ”da delegare” notarului public pentru a obține certificatul de atestare fiscală necesar unui act sau procedură notarială.

S-a ajuns și la situații absurse în care angajați ai direcțiilor de impozite și taxe locale au solicitat ca ”notarul sa trimită o poză cu el, cu buletinul în mână” sau să ceară o anumită formă a delegării contribuabilului sau un ”specimen de semnătură” al notarului. În plus, deși, teoretic există suficiente norme ce reglementează modalitatea de emitere a certificatelor de atestare fiscală.

Cred că, în materie fiscală, lucrurile ar trebui să fie la fel de simple ca în relația cu ANCPI-ul care ne permite obținerea extraselor de carte funciară pentru autentificare, cel puțin pentru următoarele argumente:

  • Solicitarea de eliberare a certificatului de atestare fiscală vine din partea biroului notarial și se emite acestuia. Riscul de a se emite certificate de atestare fiscală unei persoane care le-ar putea folosi într-un mod care să prejudicieze contribuabilul, în mod real, nu există!;
  • Extrasul de carte funciară pentru autentificare care blochează cartea funciară a proprietății (produce așadar efecte mult mai importante decât certificatul fiscal) se eliberează pe baza cererii și prin asumarea răspunderii notarului public fără ca acesta să fie nevoit să facă dovada vreunei delegări din partea proprietarului; acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru obținerea certificatului de atestare fiscală, atâta vreme cât notarul își asumă responsabilitatea cu privire la acesta;
  • Obținerea de către notarul public a unui certificat de atestare fiscală nu poate afecta în niciun fel drepturile contribuabilului având în vedere că acesta nu are niciun alt rol decât strict cel al asigurării dovezii că proprietarul este înregistrat fiscal pentru bunul/bunurile sale și are plătite debitele fiscale conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală.

Întreaga procedură ar trebui făcută online nu doar în vreme de pandemie, economisind astfel timp atât pentru notar și beneficiar dcât și pentru autoritatea administrativă locală, evitându-se cozile și aglomerația. Semnătura calificată, pe care toți notarii publici o au, oferă garanțiile necesare autorității publice locale și vine să răspundă cerințelor guvernamentale actuale de digitalizare a sistemului public.În această perioadă a existat o tentativă lăudabilă în acest sens, prin lansarea platfomei https://edirect.e-guvernare.ro/SitePages/landingpage.aspx

Din pacate, foarte puține primării au fost înrolate și, chiar și în cazul acestora, una dintre cerințe a fost aceea de a atașa delegarea notarului din partea contribuabilului.

În aceste condiții, cred că se impune modificarea Codului de procedură fiscală în sensul că:

Certificatul de atestare fiscală să poată fi solicitat și obținut și de către notarul public fără a fi necesară vreo delegare din partea contribuabilului;

  • Certificatul de atestare fiscală să poată fi solicitat și obținut și de către notarul public fără a fi necesară vreo delegare din partea contribuabilului;
  • În aplicarea legii, prin norme, să fie stabilit un formular de cerere pe care notarul public să îl poată depune la orice direcție de impozite și taxe locale (evitând astfel practici de tipul celor enunțate mai sus) și un formular de certificat de atestare fiscală care să fie emis de direcțiile de impozite și taxe locale, indiferent de primăria în cadrul căreia activează.

Întreaga procedură ar trebui făcută online nu doar în vreme de pandemie, economisind astfel timp atât pentru notar și beneficiar dcât și pentru autoritatea administrativă locală, evitându-se cozile și aglomerația. Semnătura calificată, pe care toți notarii publici o au, oferă garanțiile necesare autorității publice locale și vine să răspundă cerințelor guvernamentale actuale de digitalizare a sistemului public.

O astfel de modificare ar permite notarului public nu doar un rol mai activ în activitatea de autentificare în beneficiul clienților săi dar ar asigura și o creștere substanțială a securității circuitului civil prin evitarea oricăror riscuri de autentificare în baza unor certificate de atestare fiscală false. Căci, să nu uităm, sancțiunea pentru încălcarea dispozițiilor din Codul de procedură fiscală este una extrem de severă ”actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (5), (fiind) nule de drept” (art. 159 alin. 6 Cod de procedură fiscală).