Domnule Profesor, Dragos Costescu, suntem fericiți și mândri că unul dintre colegii noștri a fost ales prodecan al Facultății de Drept din București. De aceea vă rugăm să ne împărtășiți din experiența dumneavoastră academică, ca notar și, mai nou, din conducerea uneia dintre cele mai importante facultăți de drept din țară.
Am să încep cu activitatea dumneavoastră didactică. Este știut că facultatea de drept te pregătește la nivel teoretic pentru o profesie juridică. Institutiul Notarial Român, Institutul Național al Magistraturii și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților te pregătesc într-o bună măsură și pentru activitatea practică. Totuși, ca foști studenți și actuali practicieni, știm că nu foarte mulți dintre noi am înțeles cu adevărat în studenție ce înseamnă fiecare dintre profesiile pe care le puteam urma.
De aceea v-aș întreba: cât de importante sunt stagiile de practică din timpul facultății? Care este impresia cu care revin studenții din aceste stagii?
Aş începe prin a spune că este o întrebare dificilă… depinde câte stagii reuşeşte un student să facă în timpul facultăţii, unde efectuează aceste stagii şi mai important, cât de variate. Ideal ar fi să apuci să „guşti” din fiecare profesie, să poţi face un stagiu la una/două firme de avocatură, un stagiu la un cabinet notarial, un stagiu la instanţe şi, de ce nu, un stagiu la instituţii publice precum Ministerul Afacerilor Externe pentru cei care şi-ar dori poate să urmeze o carieră în diplomaţie. Astfel, având o viziune de ansamblu îţi poţi da seama ce profesie ţi se potriveşte mai mult. Aş mai adăuga însă că depinde şi de noroc… de îndrumătorul de care ai parte în cursul acelui stagiu şi cât este de răbdător, de atenţia pe care ţi-o acordă, etc. Este posibil să ţi se potrivească profesia de avocat, dar să crezi contrariul doar pentru că un anumit stagiu te-a dezamăgit sau a fost sub aşteptările tale.
În afară de pregătirea teoretică și practică, știm cu toții că o profesie juridică înseamnă cu mult mai mult indiferent dacă ești magistrat, avocat, notar sau consilier juridic. Înseamnă să știi asculți, să înțelegi și să răspunzi astfel încât cel din fața ta să primească un serviciu juridic care să îl ajute cu adevărat. Aceasta poate fi cea mai dificilă parte a unei profesii juridice. În acest context, mai ales ca notar, aș vrea să întreb dacă credeți că studenții ar trebui pregătiți mai mult pentru a face față acestei provocări?
Întotdeauna se poate mai mult şi mai bine. Problema pe care aş identifica-o eu aici este dată de faptul că studenţii sunt foarte focusaţi pe a deveni x… sau y…, de latura financiară, fără a se concentra şi pe latura „umană” a acelei profesii, de interacţiunea pe care o implică acea profesie şi specificul ei. Probabil că aici ajută şi stagiile pe care aceştia le-ar urma în timpul facultăţii pentru a putea înţelege cu ce se „mănâncă” o profesie. Desigur, această orientare către latura umană a profesiilor ar putea fi realizată şi prin intermediul cursurilor şi seminarelor, dar aş spune că depinde de la profesor la profesor abordarea acestui aspect.
În Italia de exemplu, știm că au fost dezvoltate cu succes unele ”clinici legale” în care studenți la drept, sub îndrumarea unor profesioniști, oferă consultații juridice gratuite celor care nu își pot permite plata unor asemenea servicii. Credeți că un astfel de proiect ar putea fi util în țara noastră ?
Există și în cadrul Facultății de Drept materia “Clinică judiciară” care își propune să ofere studenților încă din timpul facultății o experiență practică, și nu doar teoretică, prin utilizarea unor cazuri reale. Această materie a fost introdusă de curând, după ce am obţinut o finanţare în cadrul unui proiect european. Astfel că răspunsul meu la întrebarea dumneavoastră este da şi pot spune că fiind parte implicată în acest proiect, am observat entuziasmul studenţilor faţă de această iniţiativă pe care ne dorim să o continuăm şi pe mai departe.
Legătura dintre mediul universitar și practicieni este importantă pentru viitorii profesioniști. În egală măsură poate ajuta și pe cei care sunt deja în activitate. Există mai multe proiecte comune ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici, ale Camerei Notarilor Publici din București și Institutului cu facultățile de drept din țară. În ce direcții credeți că s-ar mai putea dezvolta aceste legături ?
Mă gândesc aici la un drum cu dublu „sens”, respectiv atât la anumite cursuri pe care Facultatea de Drept le-ar putea organiza în diverse domenii pentru specializarea notarilor publici – precum protecţia datelor personale, protecţia drepturilor fundamentale în sistemul regional european, drept internaţional privat, etc., un fel de „şcoli de vară” pentru notari, dar şi la cursuri pe care le-ar putea ţine aceştia în care să explice studenţilor ce presupune profesia de notar, incluzând atât aspecte practice cât şi teoretice.
Există o preocupare constantă a teoreticienilor pentru jurisprudența instanțelor judecătorești. Ca notar însă, știți bine că legea nu oferă întotdeauna soluții problemelor practice cu care ne confruntăm zi de zi. Nu toate aceste situații practice sunt sau devin litigioase însă analiza lor, aprofundarea lor la nivel teoretic, poate reprezenta o sursă valoroasă pentru dezvoltarea legii. Credeți că ar putea fi utilă o activitate mai amplă de cercetare comună în materie de drept notarial?
Cu siguranţă ar fi utilă, însă aş spune că implică timp şi bani. Presupunând că s-ar găsi aceste resurse, mă gândesc că ar fi utilă chiar continuarea culegerilor de „practică”, culegeri care să cuprindă atât soluţii ale instanţelor ce implică sau au impact asupra activităţii notariale, cât şi soluţii la care au recurs notarii în activitatea lor de-a lungul timpului. Apreciez că un astfel de demers ar fi util şi pentru stagiarii profesiei, care se află la început de drum.
Aş spune că este o întrebare dificilă. Desigur, sunt de părere că niciodată contactul uman sau latura umană a profesiilor despre care vorbeam mai devreme, nu vor putea fi înlocuite. Însă aşa cum se spune – harsh times require harsh measures. Trebuie să ne adaptăm mereu circumstanţelor de care ne lovim. Dar până la urmă şi asta presupune o evoluţie. Şi aş mai spune şi că digitalizarea poate fi chiar extrem de necesară uneori – spre exemplu este mult mai facil pentru avocaţi să poată avea acces la dosarul de instanţă în format electronic sau să poată depune cereri în format electronic. Practic se asigură o celeritate a procedurii. Cât despre cursurile online ţinute de către profesori, au fost o necesitate şi sunt o necesitate şi probabil vor fi şi pe mai departe o bună perioadă de timp. A fost nevoie să ne adaptăm şi spun cu mândrie că am făcut-o rapid. Desigur însă că îmi lipsesc orele ţinute în mod tradiţional.
În același context al digitalizării, știm că o serie de măsuri au fost propuse de către Comisia Europeană pentru încurajarea recurgerii la inteligența artificială în sectoarele public și privat. Sunt însă multe controverse legate respectarea principiilor și valorilor etice în utilizarea acesteia. Ce părere aveți despre utilizarea inteligenței artificiale în sistemul de justiție?
Răspunsul la această întrebare este: depinde. Depinde cum va fi utilizată inteligenţa artificială în domeniul justiţiei. Uneori se poate dovedi utilă şi aşa cum spuneam mai sus, să asigure o anumită celeritate. Pe de altă parte, substituirea judecătorului spre exemplu cu o entitate AI, care să judece strict pe baza unui algoritm, aş spune că nu este oportună în acest stadiu al dezvoltării tehnicii şi al societăţii. Şi aceste documente despre care amintiţi, cât şi HLEG (high level expert group on AI) vorbesc despre respectarea mai multor principii atunci când este folosită inteligenţa artificială, punând accentul pe un anumit control din partea laturii umane asupra AI.
În final, pentru că ați răspuns unor întrebări atât de variate, am vrea să știm: Sunteți Prodecanul Facultății de Drept din cadrul Universității București. Sunteți cadru universitar și sunteți și notar. Cum reușiți să îmbinați activitatea profesională cu cea academică și cu cea administrativă din cadrul facultății? Vă rămâne timp și pentru viața privată? Cum găsiți un echilibru între toate acestea ?
Nu dorm deloc. Glumesc😊))) Nu aş putea spune că există o anumită reţetă pentru a atinge echilibrul despre care vorbiţi, însă îmi place să cred că reuşesc să am şi timpul dorit pentru viaţa privată. Aş spune însă că ceea ce mă ajută este optimismul şi calmul cu care tratez fiecare situaţie în parte, iau lucrurile pas cu pas şi, desigur, echipa minunată cu care lucrez.
A consemnat Mihaela Durnescu, notar public