Toți avem prieteni vechi, colegi de facultate sau de cămin, poate chiar de cameră. Cu unii am rămas apropiați de-a lungul timpului, dar pe alții nu i-am mai văzut de ani buni. Cu unii am devenit poate colegi de breaslă, dar viața ne-a îndepărtat. Pe vremuri aveam pasiuni comune, citeam mult, așa era pe atunci, ne împrumutam cărți și ne entuziasmam atât de frumos.
Ei bine, în urmă cu doi ani, șase prietene ne-am reîntâlnit cu o inițiativă grozavă: hai să citim câte o carte în fiecare lună și să discutăm despre ea. Nu în termeni academici, desigur, căci nu suntem critici literari… doar juriști. Am cooptat și două colege mai tinere și așa s-a născut Clubul de Lectură. Ceea ce a decurs de aici a fost o felie de viață reală pentru fiecare.
Am înțeles după prima întâlnire, că fiecare aduce câte o parte din viața sa, din ce a trăit și a simțit până acum. Cartea citită devenea un loc comun prin care să ne exprimăm. Citesc cartea, poate și niște recenzii, apoi mă întâlnesc cu prietenii și fiecare vede alte fațete și sensuri. Totul condimentat cu un pahar de vin, într-un mediu cât mai asortat cu locul desfășurării poveștii pe care o deschideam. Din fericire, capitala noastră îți poate oferi numeroase locuri unde poți să visezi și să dai frâu liber imaginației.
Cât de divers putem trăi aceeași scenă și în câte moduri ne putem identifica cu un personaj. Cum ne suprapunem propria viață pe o poveste. Cum lumina reflectă atâtea culori. Suntem la fel și totuși atât de diferiți. Poți învăța dintr-o astfel de experiență că nu ești doar tu, că și cel de lângă tine simte în felul lui, vede o altă față a aceluiași lucru, dar mai ales simți în mod direct că e la fel de viu ca și tine. Devii mai tolerant și mai deschis, înveți să comunici mai bine ce simți.
Așa am călătorit prin Macondo, identificându-ne cu Jose Arcadio Buendia sau cu Ursula în memorabilul Un veac de singurătate a lui Gabriel Garcia Marquez, ne-am amuzat sau contrariat citind Maestrul și Margareta a lui Mihail Bulgakov, ne-am adus aminte sau am dezvăluit lucruri ascunse din viața noastră dupa ce am citit tulburătorul roman Inimă atât de albă scris de Javier Marias. Ne-am gândit cât de nemiloasă poate fi istoria cu tăvălugul ei cu unii dintre semenii noștri, mergând pe urmele armenilor cu Varujan Vosganian în Cartea Șoaptelor. Am descoperit ”rețete” magice cu iz fanariot în Mîța Vinerii de Doina Ruști și am devenit romantici cu Cele patruzeci de legi ale iubirii împreună cu Elif Shafak.
Din păcate, în ultima perioadă a fost greu să ne întâlnim, grija pentru cei apropiați și teama care ne-a cuprins pe toți ne-a îndepărtat. Mi-ar plăcea să continuăm să ne întâlnim, să nu ne izolăm, avem nevoie să împărtășim cu alții ceea ce trăim. Să dezbatem într-un mod cât mai simplu și direct, o carte citită devine o cale de cunoaștere și totodată, o oglindă.
Întâlnirile noastre au readus la viață prietenia care ne lega dar cumva, într-un mod aproape magic, și alți oameni din acele timpuri ale tinereții. Așa că haideți să continuăm: vă propun Monsieur Karenin de Vesna Goldsworthy.
Corina Platon, notar public