Au trecut 10 ani de la intrarea în vigoare a actualului Cod civil. Ne-am obișnuit atât de mult cu el încât cu greu ne amintim de vechea reglementare, de faptul că anumite instituții pe care le folosim acum extrem de des erau interzise sub vechiul Cod (convențiile matrimoniale).
Multe dintre reglementările actualului Cod civil sunt rezultatul discuțiilor din doctrină și a soluțiilor date de instanțele judecătorești. Acestea admiteau utilizarea lor practică în condițiile în care vechiul cod, deși nu le reglementa în mod expres, nici nu interzicea folosirea lor. Legiuitorul a ținut seama de doctrină și jurisprudență și le-a preluat, oferindu-le un cadru legislativ expres. Deși au fost primite cu mult entuziasm, modul în care au fost reglementate nu a rămas scutit de critici.
Am rugat mai mulți colegi notari să ne spună câteva cuvinte despre noile instituții. Am considerat importantă opinia celor care au profesat și înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil, aceștia având o dublă perspectivă: cea dinainte și cea de după 2011. I-am întrebat despre rezerva proprietății, mandatul pentru incapacitate, preluarea de datorie, contractul de întreținere, renunțarea la proprietate, preempțiune, inalienabilitatea convențională, pactul de opțiune, fiducia, vânzarea cu opțiune de răscumpărare, convențiile matrimoniale, divorțul în cazurile cu minori.
În acest număr regăsiți un articol despre rezerva proprietății care cuprinde și o secțiune despre evoluția istorică a instituției dar și trei opinii exprimate pe marginea unora dintre temele enunțate.
Ce este și când poate fi folosită preluarea de datorie ?
Instituție introdusă prin dispozițiile art.1599-1608 din noul Cod Civil, preluarea de datorie poate îmbrăca forma convenției tripartite (debitor cedent-debitor cesionar-creditor cedat) ori bipartite (creditor-terț), în ambele cazuri validitatea operațiunii juridice fiind însă condiționată de consimțământul creditorului la înlocuirea debitorului inițial cu un terț. Preluarea de datorie racordează optica legiuitorului la dinamica socio-economică și oferă un instrument juridic cu multiple aplicabilități în practica juridică. Fără a fi definită expres, o astfel de convenție poate fi inclusă într-o mare varietate de contracte numite, efectul principal fiind înlocuirea debitorului într-un raport juridic obligațional.
Orice obligație neexecutată poate fi transmisă prin instituția preluării de datorie. Exemplificativ, într-un act de partaj voluntar, foștii soți pot conveni, cu acordul creditorului obligației de întreținere, ca imobilul ce făcuse anterior obiectul unui contract de întreținere, să treacă în proprietatea exclusivă a unuia dintre copartajanți, simultan cu preluarea obligației de întreținere a cărui debitor inițial a fost celălalt copartajant.
Proprietatea privată, garantată de constituție, presupune pentru fiecare proprietar drepturi dar și obligații, de care fiecare proprietar trebuie sa fie conștient.
Angelica Șerban, Notar Public
Renunțăm la dreptul de proprietate ? Da, dar cum?
Poate greu de crezut, dar pot fi situații în care nu ne dorim o proprietate și atunci ne întrebăm : Ce facem? Răspunsurile rapide ar fi: O vindem! O donăm! Un alt răspuns pertinent este: Renunțăm la dreptul de proprietate!
Astfel, noul Cod civil, reglementează în art. 889, posibilitatea renunțării la dreptul de proprietate. Acest fapt presupune o manifestare expresă de voință din partea proprietarului de a renunța la proprietate, proprietatea urmând să intre în patrimoniul UAT, cu excepția situației în care o altă persoană a solicitat înscrierea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii.
Ceea ce trebuie să reținem este faptul că nu abandonul/”uitarea” că avem o proprietate este soluția pe care trebuie să o adoptăm când nu ne dorim o proprietate, ci manifestarea expresă a voinței noastre, prin autentificarea unei declarații, înscrisă în Cartea funciară a imobilului, reprezintă soluția cu caracter de noutate adusă de codul civil, soluție prin care în mod legal, ne îndeplinim voința.
Cătălina David, Notar public
Divorțul cu minori. De ce a permis legiuitorul desfacerea unor asemenea căsătorii la notar?
Diligența, rigurozitatea pe care notarii publici o au la instrumentarea actelor notariale, consilierea părților și seriozitatea îndeplinirii procedurilor notariale de-a lungul timpului, a generat posibilitatea stabilită de legiuitor, a constatării de către notarul public, a divorțului prin acordul soților și în cazul în care există copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați procedură benefică, rapidă, avantajoasă, pe care soții o pot folosi atunci când hotărăsc prin bună înțelegere desfacerea căsătoriei și care va releva voința clară a acestora de amenajare pentru viitor a tuturor aspectelor privitoare la exercitarea drepturilor părintești.
Marinela Stănică, Notar public