La data de 14 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 751, pronunţată în Dosar nr. 593/1/2022, a admis sesizarea Tribunalului Dolj-Secţia contencios administrativ şi fiscal, privitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile şi interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 154 alin. 1, 6 şi 6¹, art. 163 alin. 5, art. 164. alin. 4 şi art. 175 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 182 la data de 03.03.2023 şi a devenit obligatorie în condiţiile art. 521 alin 3 din Codul de procedură civilă2.
Prin această decizie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat faptul că efectuarea procedurii de citare este obligatorie numai în modalitatea invocată de parte prin cererea adresată instanţei, dacă partea a solicitat şi a indicat datele corespunzătoare în acest scop, fără să mai fie necesară efectuarea procedurii în format letric.
Nerespectarea voinţei părţii reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii şi are drept consecinţă nulitatea oricărui act de citare a părţii în proces, dacă a fost efectuat într-o altă modalitate decât cea invocată de parte prin cererea adresată instanţei şi dacă prin nerespectarea modalităţii de comunicare a actului de citare aleasă de parte s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia (nulitate condiţionată3), fără să fie condiţionată de utilizarea procedurii înscrierii în fals.
În speţă, reclamantul a solicitat ca îndeplinirea procedurilor de citare şi de comunicare a actelor de procedură să fie efectuate prin e-mail.
Decizia trebuie interpretată în sensul că partea poate solicita şi invoca orice modalitate de comunicare a actelor de procedură, dar numai dintre cele permise de dispoziţiile Codului de procedură civilă. Partea nu va putea, în mod legal, să invoce o altă modalitate de comunicare a actelor de procedură în afară de cele permise de dispoziţiile Codului de procedură civilă.
La întrebarea ”Este utilă această decizie în activitatea notarială?” răspunsul este cu siguranţă ”da”. Mai mult, având în vedere dispoziţiile art. 146 din Legea nr. 36/1995, această decizie este obligatorie, desigur cu particularităţile rezultate din caracterul necontencios al activităţii notariale şi din procedurile reglementate de legea specială.
Consecinţele acestei decizii pot duce la rezolvarea, într-un mod mai simplu, mai uşor, mai economic şi, de ce nu, mai puţin birocratic, ale unor probleme practice cum ar fi: citarea prin poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia de parte în procedura rectificării (art. 88 din Legea nr. 36/1995), a succesibililor în procedura efectuării inventarului (art. 105 alin. 6 din Legea nr. 36/1995), a persoanelor cu vocaţie la moştenire (art. 106 din Legea nr. 36/1995), a moştenitorilor în procedura emiterii certificatului de moştenitor suplimentar (art. 119 alin. 3 din Legea nr. 36/1995), părţilor în procedura reconstituirii actelor originale (art. 157 din Legea nr. 36/1995).
Pentru a putea pune în practică această decizie, este necesar ca partea, personal sau prin mandatar împuternicit în acest sens, să solicite şi să indice în mod clar şi neechivoc notarului public instrumentator toate datele necesare în acest scop.
În măsura în care partea, personal sau prin mandatar împuternicit în acest sens, va indica notarului public instrumentator ca procedura de citare să fie efectuată prin poştă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, punând la dispoziţie toate datele necesare, notarul public instrumentator va proceda la perfectarea procedurii de citare astfel cum aceasta a fost solicitată de parte.
Este adevărat că nimic nu îl va împiedica pe notarul public instrumentator să apeleze, dacă va considera necesar, şi la comunicarea actelor de procedură în format clasic (letric). Totuşi, trebuie specificat faptul că, în această situaţie, efectuarea procedurii de comunicare şi în format clasic (letric) este de prisos, deoarece neregularitatea procedurii de citare efectuată în modalitatea cerută de parte nu va fi acoperită de procedura de citare subsidiară efectuată de notarul public instrumentator4.
Astfel, pe cererea prin care se solicită perfectarea unui anumit act sau unei anumite proceduri, partea poate şi are dreptul să solicite şi să indice modalitatea de comunicare a actelor de procedură, cu indicarea tuturor elementelor necesare. Ulterior, cu ocazia efectuării unei eventuale rectificări ale actului sau procedurii întocmite în temeiul cererii părţii, în condiţiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, notarul public va cita partea potrivit cu modalitatea aleasă de aceasta.
Dacă cererea perfectată de parte priveşte procedura succesorală notarială, notarul public instrumentator va cita partea conform modalităţii alese de aceasta. Astfel, se va putea cita succesibilul, fie în vederea aplicării dispoziţiilor legale privind suspendarea procedurii succesorale notariale, fie în vederea efectuării inventarului, fie în vederea emiterii certificatului de moştenitor suplimentar.
Aceeaşi modalitate de citare este pe deplin aplicabilă şi în procedura reconstituirii actelor originale.
Schimbarea modalităţii de citare de către parte va trebui să fie adusă la cunoştinţa notarului public, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură civilă. Dacă partea nu comunică notarului public instrumentator schimbarea modalităţii de efectuare a procedurii de citare, atunci aceasta nu va putea invoca nulitatea procedurii de citare îndeplinite potrivit solicitării iniţiale.
Totuşi, din dispoziţiile art. 172 teza finală din Codul de procedură civilă, apreciem că modalitatea de efectuare a procedurii de citare aleasă de parte este obligatorie, numai dacă aceasta este efectuată la acelaşi birou notarial la care s-a depus cererea prin care s-a indicat în mod expres modalitatea de comunicare. În cazul preluării arhivei de un alt birou notarial sau în cazul transferului dosarului succesoral, în concordanţă cu dispoziţia legală de mai sus, consider că procedura de citare va trebui să fie efectuată în format clasic, letric, şi nu în modalitatea indicată iniţial de parte.
Dovada de comunicare va fi reprezentată de mesajul de comunicare către destinatar primit de la respectivul sistem, potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. 11¹ din Codul de procedură civilă, mesaj care va fi listat şi ataşat la dosarul/ arhiva cauzei.
Silviu Cătălin Boroi, notar public
1 https://www.iccj.ro/2023/03/06/decizia-nr-75-din-14-noiembrie-2022/, accesat ultima dată la 26 aprilie 2023, ora 14,28.
2 Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie erga omnes şi îşi încetează aplicabilitatea numai la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării (în acest sens şi Boroi, G., Stancu, M. (2020). Drept procesul civil, ed. a 5-a, revizuită şi adăugită, Bucureşti: Editura Hamangiu, p. 919-920.
3 Nulitatea condiţionată îşi găseşte aplicarea şi în procedurile notariale (vezi, spre exemplu, dispoziţiile art. 87 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).
4 Neregularitatea procedurii de citare nu poate fi acoperită decât în condiţiile art. 160 alin. 2 din Codul de procedură civilă.