În perioada 22-23 mai 2023, a avut loc întâlnirea președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată unificării practicii judiciare în domeniul contencios administrativ și fiscal1.
Una dintre problemele de drept propusă spre rezolvare a privit validitatea cererii de chemare în judecată, trimisă instanței judecătorești prin poștă electronică (e-mail), în formă scanată, identificându-se pe înscrisul imprimat executarea unei semnături olografe2.
Problema de drept ridicată privește numai cererea de chemare în judecată semnată prin executarea olografă a acesteia (scriere de mână) și exclude ipoteza cererii de chemare în judecată semnată în condițiile Legii nr. 455/2001, privind semnătura electronică.
Din practica instanțelor de judecată s-au desprins următoarele opinii:
1. O cerere de chemare în judecată semnată și transmisă instanței prin poștă electronică (e-mail) în formă scanată, investește instanța de judecată în mod legal, fără să fie necesară prezentarea acesteia în original. Ca atare, din această perspectivă, neprezentarea în original a cererii de judecată semnată nu duce la nevaliditatea și, respectiv, la anularea acesteia. Este suficient ca pe cererea scanată și transmisă prin poștă electronică să se identifice o semnătură olografă executată, devenind aplicabile dispozițiile art. 199 alin. 1 Cproc.civ. Potrivit acestei opinii, unei astfel de cereri nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 200 C.proc.civ., privitoare la anularea cererii. Desigur, judecătorul are posibilitatea, dacă dorește, să efectueze o verificare a însușirii de către reclamant a conținutului cererii de chemare în judecată, punându-l pe acesta să semneze, în original, respectiva cerere. În măsura în care dubiul persistă cu privire la veridicitatea semnăturii existente pe cerere, judecătorul poate suspenda judecata, în condițiile art. 242 C.proc.civ.
2. O altă opinie, diametral opusă față de cea precedentă, consideră că o cerere de chemare în judecată semnată și transmisă instanței prin poștă electronică (e-mail) în formă scanată, trebuie să fie anulată, în măsura în care nu este semnată în original. Printre argumente, reținem următoarele: semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat și nu poate fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită printr-o parafă; semnarea cererii nu are ca scop exclusiv identificarea persoanei care o execută, ci și asumarea de către aceasta a consecințelor ce decurg dintr-o astfel de cerere. Semnarea unui înscris în formă electronică se supune unei dispoziții legale speciale (Legea nr. 455/2001), neputând fi asimilate acestuia un document scanat sau fotocopiat. Prin urmare, semnătura de pe o cerere adresată instanței trebuie să fie executată fie de mână, fie să existe o semnătură electronică în condițiile Legii nr. 455/2001.
3. Din partea formatorului INM, prezent la aceste dezbateri, a fost propusă următoarea soluție: cererea de chemare în judecată, sosită prin fax sau scanată și trimisă prin poștă electronică nu îndeplinește condiția referitoare la semnătură, prevăzută de dispozițiile art. 194 lit.f C.proc.civ.; dacă în cursul procedurii verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, reclamantul nu depune un exemplar de pe cererea de chemare în judecată cu o semnătură olografă (scrisă în întregime de mână), atunci această cerere trebuie anulată, în conformitate cu dispozițiile art. 196 alin. 1 C.proc.civ. și art. 200 alin. 4 C.proc.civ.
4. Soluția adoptată constă în asimilarea cererii de chemare în judecată, sosită prin fax sau scanată și trimisă prin poștă electronică cu o veritabilă cerere de chemare în judecată care îndeplinește dispozițiile art. 194 lit. f C.proc.civ. privitoare la semnătură. Cu toate acestea, dacă se contestă validitatea semnăturii sau instanța invocă din oficiu acest aspect, nedepunerea unui exemplar de pe cererea de chemare în judecată semnat olograf, prin semnătură scrisă în întregime de mână, în cursul procedurii verificării și regularizării sau în cursul judecății, va atrage anularea cererii, potrivit dispozițiilor art. 196 alin. 1 și 2 C.proc.civ. și ale art. 200 C.proc.civ.
5. Din perspectiva activității notariale, este interesant de apreciat în ce măsură soluția adoptată cu privire la cererea de chemare în judecată poate fi utilizată cu eficiență, ținând cont de caracterul esențialmente necontencios al procedurii actelor notariale.
Astfel, potrivit principiului disponibilității, consacrat în mod expres în cuprinsul art. 78 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 și ale art. 211 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, regula constă în aceea că toate actele notariale se îndeplinesc la cerere, cu excepția cazurilor prevăze în mod expres de lege.
Legea nu cere, ca regulă generală, forma scrisă a cererii și semnarea acesteia de către parte/părți. Această cerință este prevăzută în mod expres, în anumite cazuri particulare: spre exemplu, dispozițiile art. 94 alin. 3 și alin. 12 din Legea nr. 36/1995.
În practica notarială, personal, am constatat faptul că se utilizează cererea scrisă, fie de mână, fie tehnoredactată, și semnată. Ca atare, consider că cererea scrisă și semnată de parte/părți reprezintă o veritabilă uzanță3 (uz profesional). Astfel, cererea scrisă și semnată a devenit uz profesional, prin simpla practică îndelungată și repetată, independent de reglementările prevăzute în actele normative.
Soluția adoptată cu ocazia întâlnirii menționate mai sus, ar putea fi aplicată și în practica notarială, cu următoarele nuanțări:
– finalizarea actului notarial, întemeiată pe o cerere sosită prin fax sau scanată și trimisă prin poștă electronică, are drept consecință acoperirea oricărei neregularități cu privire la cererea respectivă; însăși semnarea actului notarial (sau a încheierii finale, în cadrul procedurii succesorale notariale) ar trebui să fie asimilată cu însușirea cererii și a conținutului acesteia de către parte/părți; nimic nu împiedică partea/părțile să semneze olograf cererea, prin semnătură scrisă de mână, la momentul prezentării la sediul biroului notarial, cu ocazia perfectării actului sau finalizării procedurii;
– nefinalizarea actului notarial, având la bază o cerere sosită prin fax sau scanată și trimisă prin poștă electronică, poate avea drept consecință lipsa semnăturii olografe de pe cerere, în accepțiunea soluției adoptate; în activitatea notarială, nu există procedura verificării și regularizării și nici procedura anulării cererii4; notarul public nu va putea apela la procedura încheierii de respingere, deoarece nu există dovada că partea stăruie în cerere, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 36/1995; în procedura succesorală notarială, nu se va putea apela la instituția suspendării, deoarece nu există o cerere în sensul art. 194 C.proc.civ.; deci, nefinalizarea actului notarial, în această situație, poate avea drept consecință efectuarea unor acte sau proceduri, fără să existe o investire în acest sens.
Pe cale de consecință, este de preferat ca principiul disponibilității, prevăzut de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, în ceea ce privește cererea sosită prin fax sau scanată și trimisă prin poștă electronică, să fie aplicat cu prudență și diligență, în lipsa unei reglementări clare și concise.
Silviu Cătălin Boroi, notar public
1 Minuta poate fi consultată la adresa https://inm-lex.ro/wp-content/uploads/2023/07/Minuta-intalnirii-22-23-mai-2023-Bucuresti_final_site.pdf, accesată ultima dată la 19.12.2023, ora 10,38.
2 Vezi paginile 5-12 din minută.
3 O altă uzanță identificată în practică o reprezintă și rezoluția efectuată de notar pe cererea de întocmire a actului (vezi art. 216 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995). De altfel, existența rezoluției presupune în mod obligatoriu existența unei cereri scrise.
4 Această procedură este o procedură specifică instanței de judecată și, în lipsa unei reglementări speciale, nu poate fi aplicată în procedura actelor notariale. Caracterul esențialmente necontencios al procedurii actelor notariale presupune aplicarea dispozițiilor art. 2 C.proc.civ. sub rezerva acestui atribut: procedurile în fața instanțelor de judecată presupun neînțelegeri existente între părți, iar procedurile efectuate de către notarul public au la bază o înțelegere prealabilă a părților, fără de care acesta nu poate acționa.