Legea 214/2024 – Noua lege a semnăturii electronice în România – Scurtă analiză din perspectiva activității notariale
Septembrie 2024

Legea nr. 214/2024¹ marchează o etapă importantă în reglementarea utilizării semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestării serviciilor de încredere. Aceasta abrogă Legea 455/2001 privind semnătura electronică și aduce modificări mai multor acte normative, printre care Legea societăţilor nr. 31/1990, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii și Legea nr. 589/2004 privind regimul juridic al activităţii electronice notariale.

Dar, cea mai importantă contribuție a noii legi este faptul că stabilește regimul juridic al documentelor semnate cu semnătură electronică. Datorită relevanței sale pentru activitatea noastră, acesta este principalul aspect asupra căruia mă voi apleca în acest scurt articol.

Scurt istoric. De la Legea 455/2001 la Legea 214/2024

Legea 455/2001 a fost pionierul reglementării semnăturii electronice în România. Aceasta stabilea cadrul juridic pentru utilizarea semnăturii electronice și definea, pentru prima dată, concepte precum „semnătura electronică extinsă”, „certificate calificate” și „furnizori de servicii de certificare”, concepte  greu de înțeles la nivelul anului 2001 pentru cei neinițiați în domeniu. Aplicabilitatea reglementării a fost limitată multă vreme în lipsa unei infrastructuri adecvate pentru utilizarea pe scară largă a semnăturii electronice, dar și a unei rețineri din partea societății față de utilizarea noilor instrumente.

Legea 214/2024 preia fundamentele puse de Legea 455/2001, cărora le aduce câteva îmbunătățiri semnificative, permițând o flexibilitate mai mare în gestionarea documentelor electronice, extinzând aria de aplicare a tehnologiilor digitale și creând astfel o bază juridică mai solidă pentru utilizarea semnăturii electronice.

Trebuie, totuși, spus că reglementarea internă de anul acesta creează de fapt cadrul juridic intern de aplicare directă a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE, cunoscut nouă ca Regulamentul eIDAS. Ca urmare, cele două reglementări trebuie citite împreună, reglementarea internă intervenind în acele zone în care Regulamentul eIDAS a apreciat că instituția ar trebui adaptată contextului național ”Statele membre pot să mențină sau să introducă dispoziții naționale, în conformitate cu dreptul Uniunii, referitoare la serviciile de încredere în măsura în care aceste servicii nu sunt armonizate integral în prezentul regulament” (Considerentul 24).

Tipuri de semnături electronice. Regimul juridic al actelor semnate cu semnătură electronică.

Așa cum spuneam în prima parte, principalul merit ale Legii nr. 214/2024 este acela că stabilește explicit regimul juridic al actelor semnate cu semnătură electronică, în funcție de tipul de semnătură aplicată.

Reamintim că, în funcție de nivelul de securitate pe care îl oferă, semnătura electronică va fi considerată simplă, avansată sau calificată. Distincția este făcută prin Regulamentul eIDAS care definește semnătura electronică avansată și pe cea calificată, cea simplă fiind definită doar prin norma internă.

Astfel:

• Semnătură electronică simplă (definită prin Legea nr. 214/2024) – este o semnătură electronică ce nu îndeplinește condiţiile pentru a fi o semnătură electronică avansată și, desigur, nici calificată;

• Semnătura electronică avansată este cea care îndeplineşte cumulativ următoarele cerințe:

a) face trimitere exclusiv la semnatar;

b) permite identificarea semnatarului;

c) este creată utilizând date de creare a semnăturilor electronice pe care semnatarul le poate utiliza, cu un nivel ridicat de încredere, exclusiv sub controlul său; şi

d) este legată de datele utilizate la semnare astfel încât orice modificare ulterioară a datelor poate fi detectată.

Acest tip de semnătură oferă garanții de securitate însă validarea ei depinde de confirmarea îndeplinirii celor 4 condiții.

• Semnătură electronică calificată este o semnătură electronică avansată (adică îndeplinește cerințele de mai sus) și, în plus, este creată de un dispozitiv de creare a semnăturilor electronice calificat şi care se bazează pe un certificat calificat pentru semnăturile electronice. Pentru a conferi calitatea de semnătură electronică calificată, certificatul calificat trebuie să fie emis de un prestator de servicii de încredere calificat care îndeplineşte cerinţele prevăzute în anexa I la Regulamentul eIDAS.

Legea 214/2024 definește semnătura electronică simplă și reglementează efectele juridice ale actelor electronice semnate cu semnătură electronică, în funcţie de tipul de semnătură electronică utilizat. Astfel:

A. Documentele semnate cu semnătură electronică calificată. Datorită faptului că este creată cu respectarea celui mai înalt nivel de securitatea, semnătura electronică calificată este aptă a produce efectele juridice cele mai valoroase. Atât Regulamentul eIDAS cât și Legea 214/2024 stabilesc că documentul electronic semnat cu o semnătură electronică calificată produce aceleași efecte ca actul juridic în format letric semnat cu semnătură olografă.

Mai mult, atunci când semnătura aparține unei persoane ce exercită o atribuție de putere publică, aceasta conferă actului caracterul de act autentic.

Un document electronic semnat cu semnătură electronică calificată îndeplinește cerința formei scrise, indiferent dacă această cerință este impusă ca o condiție de valabilitate (ad validitatem) sau ca o condiție de probă a actului juridic (ad probationem).

Așadar, documentul semnat cu semnătură electronică calificată:

• este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată, semnătura electronică calificată producând aceleaşi efecte juridice ca semnătura olografă;

• documentul electronic emis de către o autoritate sau o instituţie publică sau de către o persoană în exercitarea şi în limitele atribuţiilor sale de putere publică, semnat cu o semnătură electronică calificată (sau având un sigiliu electronic calificat) este asimilat unui înscris autentic;

• în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de validitate a unui act juridic, documentul electronic îndeplineşte această cerinţă;

• în cazul în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă a unui act juridic, documentul electronic îndeplineşte această cerinţă.

B. Documentele semnate cu semnătura electronică avansată. Nebazându-se pe un certificat calificat, semnătura electronică avansată nu oferă un nivel la fel de înalt de securitate ca cea calificată. În consecință, documentul electronic semnat cu o semnătură electronică avansată produce aceleaşi efecte juridice ca ale unui înscris semnat cu o semnătură olografă, NUMAI următoarele cazuri:

• actul juridic a fost semnat cu o semnătură electronică avansată creată cu un certificat pentru semnătură electronică emis de o autoritate sau o instituţie publică din România sau de un prestator de servicii de încredere calificat;

• documentul electronic este recunoscut de cel căruia îi este opus;

• părţile au agreat în mod expres, printr-un înscris distinct, semnat cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică calificată, faptul că vor conferi semnăturii electronice avansate efectele juridice ale semnăturii olografe;

• documentul electronic semnat cu o semnătură electronică avansată a fost emis de o persoană juridică de drept privat şi este utilizată într-un sistem închis, supus unui proces de auditare ce vizează securitatea datelor şi garantează trasabilitatea acţiunilor utilizatorilor din sistem;

• în interacţiunea dintre utilizatorii unui sistem electronic închis, dacă membrii sistemului au agreat valoarea şi efectele juridice ale acestui tip de semnătură electronică.

În aceste cazuri, documentul electronic îndeplineşte condiţia formei scrise atunci când aceasta este impusă pentru validitatea actului juridic (ad validitatem) dar și atunci când această formă este impusă ca o condiție de probă a actului juridic (ad probationem).

C. Documentele semnate cu semnătura electronică simplă. Documentele electronice semnate cu semnătură electronică simplă îndeplinesc condiţia formei scrise NUMAI când aceasta este impusă ca o condiție de probă a actului juridic (ad probationem) (art. 4 alin. 3 și 4 din Legea nr. 214/2024). Așadar, dacă cerința înscrisului în formă scrisă este impusă ad validitatem, documentul trebuie să fie semnat cu semnătură electronică calificată sau avansată (în acest din urmă caz numai în condițiile de mai sus).

Documentul electronic semnat cu semnătură electronică simplă produce aceleaşi efecte juridice ca un înscris semnat cu o semnătură olografă NUMAI în următoarele cazuri:

• • în interacţiunea dintre utilizatorii unui sistem electronic închis, dacă membrii sistemului au agreat valoarea şi efectele juridice acestui tip de semnătură electronică;

  • în cazul actelor patrimoniale evaluabile în bani, cu o valoare mai mică de jumătate din salariul minim brut pe economie la data semnării actului;

  • dacă înscrisul semnat cu semnătura electronică simplă este recunoscut de cel căruia îi este opus;

  • în cazul în care ambele părţi sunt profesionişti în sensul art. 3 alin. (2) din Codul civil, și acestea au agreat în mod expres, printr-un înscris semnat cu semnătură olografă sau cu semnătură electronică calificată, că vor conferi semnăturii electronice simple efectele juridice ale semnăturii olografe;

  • în ipoteza reglementată de art. 309 alin. 2 C.P.Civ, înțelegându-se că documentul electronic semnat cu semnătură electronică simplă (de altfel textul vorbește despre orice tip de semnătură aplicată, așadar inclusiv cea simplă) poate face dovada unui act juridic contra unui profesionist dacă actul, chiar având o valoare mai mare de 250 de lei, a fost făcut de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale.

Actul autentic

Textul alineatului final al art. 4 din Legea 214/2024 instituie un regim special, în contextul general al legii, pentru actele juridice a căror formă autentică este stabilită ca o condiție de valabilitate prin dispozițiile Codului civil. ”Dacă legea impune încheierea unui act juridic prin înscris autentic, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este necesară autentificarea potrivit dispoziţiilor legale aplicabile, dispoziţiile prezentei legi nefiind aplicabile în acest caz”.

Textul a fost criticat, pe bună dreptate, pentru neclaritate dar și pentru imprecizie, Codul civil nefiind singurul care impune această formă unor categorii de acte. Dincolo de critici, s-a apreciat că, deși nu era absolut necesară această clarificare, textul trebuie interpretat în sensul că: ”ceea ce pare că a dorit să transmită legiuitorul din punct de vedere teoretic este că această lege nu derogă de la dispozițiile legale care reglementează condiția formei autentice, noțiunea înscrisului autentic, precum și procedurile de autentificare a înscrisurilor, care rămân pe deplin aplicabile. Ceea ce înseamnă ca această lege se va aplica strict doar în ceea ce privește condiția semnăturii electronice calificate, singurul tip de semnătură care poate fi legal utilizat în cazul întocmirii actului autentic în formă electronică”³.

Așadar, în opinia citată, pentru a crea un document în formă electronică ce poate fi asimilat unui înscris autentic, nu va putea fi folosită decât semnătura electronică calificată, nu și semnătura electronică avansată sau cea simplă.⁴ Această opinie este susținută și prin Proiectul de Lege privind activitatea notarială electronică, care prevede că: ”Actele sau procedurile notariale pot fi îndeplinite în formă electronică numai la sediul profesional al notarului public, dacă părțile sunt prezente fizic și semnează actul cu semnătură electronică calificată” (Art. 5 alin.1).

Concluzii

Legea nr. 214/2024 stabilește regimul juridic al documentelor semnate cu semnătură electronică în funcție de nivelul de securitate al semnăturii aplicate, în limitele impuse prin Codul de procedură civilă. Așa cum ne spune textul art. 265 C. P. Civ., nu este relevant suportul material în care se consemnează datele despre un act sau fapt juridic, căci ”înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de conservare şi stocare”.

În același cadru este stabilit și rolul semnăturii, indiferent de forma în care aceasta este aplicată ”(1)Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii.(2)Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege.” (art. 268 C. P. Civ. )

Așadar legea specială este cea care stabilește condițiile de valabilitate, nivelul de securitate al unui tip de semnătură electronică dar și valoarea juridică a documentului pe care aceasta a fost aplicată.

Ce este important de reținut este faptul că formele în care se realizează această materializare a înscrisului ce poartă o semnătură nu pot fi mixate, ele născându-se, fiind conservate, stocate și valorificate numai în forma în care au fost produse. Așa cum în mod corect s-a reținut în doctrină ”În ipoteza în care acordul de voinţă sau manifestarea unilaterală de voinţă, după caz, a fost constatată printr-un înscris constatator pe suport clasic de hârtie, semnat de părţi şi, eventual, autentificat de un funcţionar, scanarea înscrisului constatator şi arhivarea acestuia în format electronic generează un document în format electronic care are doar valoarea probatorie a unei copii simple după un înscris. Similară este şi ipoteza în care datele unui înscris electronic, eventual protejate de o semnătură electronică extinsă sau calificată, sunt imprimate pe hârtie.”⁵

Proiectul de Lege privind activitatea notarială electronică (art. 15 și 16) conferă notarului competența de a da valoare juridică acestei copii, venind în sprijinul societății noastre ce va continua să trăiască încă multă vreme într-un sistem hibrid, în ciuda opiniei entuziaștilor tehnologiei. 

Mihaela Durnescu, notar public

---