Ghidul practic privind divorțurile internaționale
Decembrie 2025

Dr. Ioana Olaru, formator INR

Ghidul practic privind divorțurile internaționale a fost conceput ca răspuns la numărul tot mai mare de întrebări și dificultăți practice pe care raporturile de familie cu elemente de extraneitate le ridică în activitatea curentă a birourilor notariale.

Prin adoptarea Regulamentului (UE) nr. 1259/2010¹ al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp (denumit în continuare „Roma III”), a fost consacrat un set de norme conflictuale uniforme în statele membre participante² în materia divorțului și separării de corp. Dar contextul normativ european era încă marcat de o diversitate considerabilă. La data de 1 august 2022, a intrat în aplicare Regulamentul (UE) 2019/1111³ al Consiliului din 25 iunie 2019 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești și privind răpirea internațională de copii (reformare) – denumit în continuare „Bruxelles IIter”. Acesta extinde domeniul de aplicare și la materia răpirii internaționale de copii și urmărește adaptarea anumitor norme jurisdicționale unionale la noile realități ale spațiului european de administrare a justiției. În vederea realizării acestor obiective, Bruxelles IIter statuează principiul unității de interpretare a noțiunilor și textelor care au rămas neschimbate între Convenția Bruxelles II și în Regulamentele succesive, Bruxelles II, Bruxelles IIbis și Bruxelles IIter. În mod corelativ, este consacrat principiul continuității interpretative potrivit căruia interpretările jurisprudențiale date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea” ) asupra unui text normativ dintr-un act anterior rămân aplicabile și în cadrul Bruxelles IIter, sub condiția ca textul respectiv să nu fi suferit modificări substanțiale. Aceasta asigură coerența și predictibilitatea jurisprudențială, permițându-ne să utilizăm în cadrul Ghidului întreaga cazuistică a Curții în materia dreptului matrimonial și a răspunderii părintești.

Ghidul poate fi utilizat în toate situațiile de divorțuri internaționale și răspundere părintească, fiind structurat în patru capitole, care urmează cronologic procedura notarială.

Capitolul I dezvoltă câteva noțiuni fundamentale în divorțul notarial internațional, insistând asupra raționamentelor legislative care fundamentează includerea divorțului notarial în procedurile vizate de Regulamentul Bruxelles IIter și Regulamentul Roma III. O importanță deosebită este acordată reședinței obișnuite, atât în contextul procedurilor de divorț, cât și a celor privind răspunderea părintească sau obligațiile de întreținere. Elementele definitorii ale acestei noțiuni sunt extrase din jurisprudența recentă a Curții, făcându-se distincție între reședința obișnuită a soților și cea a copiilor minori. Examinarea reședinței obișnuite a soților și /sau a copilului minor în cadrul procedurilor notariale de divorț internațional permite certificatului de divorț și acordului autentic parental să producă efecte utile în toate statele membre. Această eficiență transfrontalieră se întemeiază pe stabilirea unitară a competenței internaționale și a legii materiale aplicabile, indiferent de amplasarea geografică a forului sesizat. Cercetarea elementelor de fapt relevante pentru caracterizarea reședinței obișnuite a părților reprezintă o etapă necesară și obligatorie, prealabilă rezoluției de admitere a cererii de divorț. Câteva cazuri practice sunt prezentate pentru a ilustra dificultățile de apreciere a reședinței obișnuite în situația lucrătorilor migranți, a personalului diplomatic și consular sau a funcționarilor detașați ai Uniunii Europene în state terțe.

Capitolul II dezvoltă problematica regulilor de competență internațională a autorităților în procedurile de divorț și răspundere părintească. În acest context, sunt introduse aspecte generale legate de aplicarea Convenției privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecția copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996 (denumită în continuare Convenția Haga 1996), ratificată prin Legea nr. 361/2007 și corelarea sa cu Regulamentul Bruxelles IIter, în cazul divorțurilor cu copii minori. Este de asemenea prezentată sumar aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/20009⁴ al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere și a Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007⁵ privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere.

Regulile de competență internațională prevăzute în Capitolul II din Regulamentul Bruxelles IIter se aplică exclusiv cererilor de desfacere a legăturii matrimoniale și celor referitoare la exercitarea răspunderii părintești față de copiii minori. Alte aspecte, precum efectele patrimoniale ale desfacerii căsătoriei, sunt guvernate de regulile dreptului internațional privat, național sau european, în funcție de natura lor. Astfel, lichidarea sau partajul bunurilor comune sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial, stabilită în statele membre participante de Regulamentul (UE) 2016/1103 ⁶ sau, în cazul statelor neparticipante, de regulile naționale de drept internațional privat. În mod similar, obligațiile de întreținere între foștii soți, chiar atunci când sunt invocate cu ocazia cererii de divorț sau incluse în acorduri autentice, intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 4/2009 și al Protocolului din 23 noiembrie 2007 privind obligațiile de întreținere.

Capitolul III, dedicat legii aplicabile divorțului, dezvoltă prevederile referitoare la acordul de alegere a legii aplicabile, determinarea sa obiectivă de către notarul român și cerințele particulare ce rezultă din principiul contradictorialității și caracterul tranzacțional al procedurilor notariale. O importanță deosebită este acordată domeniului legii aplicabile divorțului, fiind atinse aspecte noi legate de prestația compensatorie sau partajarea drepturilor de pensie ca efect direct al divorțului, precum și excluderea aspectelor patrimoniale ale încetării regimului matrimonial din domeniul de aplicare al Regulamentelor Bruxelles IIter și Roma III.

Dat fiind caracterul unitar al procedurii, noțiunea de „instanță” sau „autoritate competentă” primește aceeași calificare în contextul ambelor regulamente. La fel, conceptul de „reședință obișnuită”, beneficiază de o interpretare autonomă și uniformă stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ceea ce îl transformă într-un element central al coerenței normative dintre cele două instrumente. În aceeași categorie se înscriu și alte noțiuni autonome, precum conceptul de „divorț”, calificarea normelor, cerința „elementului internațional” sau natura procedurii. În consecință, orice interpretare jurisprudențială consacrată în contextul Regulamentului Roma III trebuie preluată în aplicarea Regulamentului Bruxelles IIter – și invers – pentru a păstra unitatea conceptuală a dreptului familiei în sistemul Uniunii. Capitolul IV este consacrat aspectelor procedurale specifice, fiind prezentate exemple de bune practici cu referire la cererea de divorț, încheierea de respingere a cererii de divorț în cazul constatării lipsei de competență internațională a notarului român, acordul privind alegerea forului încheiat potrivit art. 10 Bruxelles IIter în cadrul divorțului cu copii minori, acordul privind alegerea legii aplicabile divorțului, obținerea anchetei psihosociale de la autoritățile străine, ascultarea minorului și emiterea certificatelor prevăzute de art. 39 Bruxelles IIbis și art. 66 Bruxelles IIter.

În cuprinsul lucrării se regăsesc numeroase trimiteri la legi naționale, regulamente europene, precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Jurisprudența relevantă a Curții a fost încadrată în chenare albastre care conțin rezumatul dispozitivului hotărârii citate. Prin accesarea legăturii active create la numărul dosarului, utilizatorul este redirecționat către conținutul integral al deciziei, disponibil în limba română. Pentru a pune în evidență cele mai frecvente probleme întâlnite în practică, acestea au fost încadrate în conținutul ghidului în chenare de atenționare de culoare roșie.

---