Conferința BRAINS 2025 – Zürich, Elveția
Dr. Luisa Chelaru
Anul acesta am avut marea bucurie și onoare ca unul dintre articolele pe care le-am scris împreună cu prietena și colega mea, drd. Cristina Carata, intitulat „Criptoactivele în viața de apoi: regândirea legislației europene privind succesiunea în era digitală”, să fie acceptat și selectat pentru prezentare în cadrul Workshop-ului TRACE, organizat în cadrul Conferinței BRAINS 20251, desfășurată la Zürich, Elveția în perioada 18-21 Noiembrie 2025.
Conferința BRAINS este o conferință internațională organizată sub egida IEEE, cu frecvență anuală, si este dedicată în general tehnologiilor descentralizate ale viitorului – precum Web3, blockchain, registrele distribuite și noile forme de inteligență artificială bazate pe învățare descentralizată – tehnologii care deja produc transformări majore în domenii precum finanțele, rețelele de comunicații, sau identitatea digitală.
Evenimentul reunește anual profesori universitari, cercetători și practicieni din întreaga lume, oferind un cadru de dialog între mediul academic, industrie și autorități, prin prezentări tehnice, sesiuni demonstrative și dezbateri de actualitate. Prin tematica sa, BRAINS urmărește să depășească stadiul actual al tehnologiilor blockchain și să promoveze direcțiile de dezvoltare care vor influența în mod direct societatea și economia digitală a următorilor ani.
Anul acestas Conferinta BRAINS a fost la a 7a editie și a avut loc la Centrul de Blockchain al Universității din Zürich.
Deși am avut emoții la început, atât prezentarea mea, cât și tema articolului au fost primite cu mult interes și apreciere. Pentru mulți dintre participanții cu formare strict tehnică, perspectiva juridică asupra blockchain-ului și, mai ales, asupra implicațiilor sale succesorale, a fost o adevărată noutate — lucru pe care mi l-au mărturisit chiar ei, cu deschidere și curiozitate.
Conferința a fost și un prilej minunat de socializare și schimb de idei cu specialiști de înalt nivel din domeniu, iar prezentările la care am asistat au abordat teme extrem de actuale, de la securitatea datelor și identitatea digitală, până la conectarea inteligenței artificiale cu tehnologia Blockchain si rezultatele acestora.
Articolul reprezintă o parte din cercetarea noastră privata mai amplă asupra căreia ne-am concentrat în ultimii ani, într-un domeniu din ce în ce mai actual și provocator: intersecția dintre criptoactive și drept, în special în materia succesiunilor. Demersul nostru a fost extins de data aceasta și către implicațiile pe care criptomonedele și tehnologia blockchain le au atunci când interacționează cu dreptul internațional privat, ridicând inclusiv întrebarea dacă aceste active pot fi incluse în Certificatul European de Moștenitor și ce efecte juridice produce o astfel de includere.
Varianta integrală a articolului, în traducere în limba română, se află în curs de publicare și va apărea în prima parte a anului 2026. Până atunci, ne-am gândit că ar fi de interes pentru dumneavoastră să vă prezentăm un rezumat al principalelor idei dezvoltate în cadrul acestui studiu.
-
Introducere
În contextul digitalizării accelerate a societății, patrimoniul unei persoane nu mai este alcătuit doar din bunuri „clasice” – imobile, conturi bancare, acțiuni, obiecte de valoare – ci tot mai des include și criptoactive: criptomonede, token-uri și alte bunuri digitale stocate în portofele virtuale. Aceste active ridică numeroase întrebări pentru juriști, mai ales în materia succesiunilor, unde dreptul tradițional se confruntă cu o tehnologie construită pe descentralizare, pseudoanonimitate și criptografie.
Scopul articolului a fost acela de a arăta cum pot fi armonizate instrumentele juridice deja existente cu noile realități tehnologice, astfel încât să existe nu doar recunoaștere juridică a acestor bunuri, ci și acces practic la ele de către moștenitori. Totodată, au fost evidențiate provocările de drept internațional privat legate de localizarea și calificarea acestor active, precum și rolul noilor reglementări europene și al principiilor elaborate de organisme internaționale în domeniu.
-
Criptoactivele și tehnologia blockchain în contextul certificatelor de moștenitor
Criptoactivele se bazează pe tehnologia blockchain, un registru distribuit în care tranzacțiile sunt înregistrate într-o manieră transparentă și neschimbabilă. Deși din punct de vedere economic se comportă uneori ca niște monede sau instrumente financiare, din perspectivă juridică ele sunt, de regulă, tratate ca bunuri mobile necorporale. Caracteristicile lor definitorii – lipsa unei autorități centrale de control, pseudoanonimitatea și dependența de cheile criptografice – influențează direct felul în care pot fi transmise prin moștenire.
Descentralizarea înseamnă că nu există o instituție unică (bancă, autoritate monetară, registru public) care să confirme soldul și să permită, la nevoie, restabilirea accesului. Rețeaua funcționează prin consens între participanți, iar tranzacțiile sunt, în principiu, ireversibile.
Pseudoanonimitatea presupune că titularii sunt identificați în rețea prin adrese alfanumerice, nu prin date personale. Legătura dintre o anumită adresă și o persoană reală trebuie dovedită prin alte mijloace. Criptografia bazată pe chei publice și private face ca accesul la fonduri să depindă exclusiv de deținerea cheii private; pierderea acesteia echivalează, în practică, cu pierderea definitivă a activului.
Toate aceste trăsături creează dificultăți evidente în procedurile succesorale. Notarul sau instanța pot constata calitatea de moștenitor și pot include criptoactivele în certificatul de moștenitor, dar acest lucru nu garantează accesul tehnic la portofelul digital. Moștenitorii trebuie să dovedească nu doar existența criptoactivelor, ci și faptul că defunctul era titularul portofelului, iar apoi să obțină cheia privată sau accesul prin intermediul unui unei platforme ce deține custodia. În lipsa acestor elemente, activele rămân, de facto, blocate.
Literatura de specialitate a propus diverse soluții tehnice, precum contractele inteligente care să transfere automat criptoactivele sau cheile private către beneficiari la îndeplinirea unor condiții (deces, prezentarea unor documente notariale etc.), precum și mecanisme de tip „multisignature”, scheme de recuperare socială sau soluții de custodie supravegheate. Totuși, aceste instrumente ridică probleme juridice și etice: respectarea rezervei succesorale, concordanța cu legea aplicabilă succesiunii, compatibilitatea cu procedurile notariale, protecția datelor și a secretului profesional. Rezultă astfel că tehnologia oferă instrumente utile, însă ele trebuie integrate cu prudență și în acord cu principiile dreptului succesoral.
3. Certificatele de moștenitor în Uniunea Europeană și aplicabilitatea lor la criptoactive
În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, certificatul de moștenitor este actul care atestă calitatea și numărul moștenitorilor, drepturile lor și structura masei succesorale. El este emis de o autoritate competentă și servește atât ca instrument probator în raport cu terții, cât și ca titlu pentru înscrierea bunurilor în registre publice sau pentru relația cu bănci, autorități fiscale și alte instituții. Reglementarea acestor certificate diferă de la un stat la altul, însă rolul lor fundamental este acela de a asigura securitatea juridică a transmiterii patrimoniului.
Deși în România momentan legislația nu definește expres criptoactivele ca o categorie distinctă de bunuri succesorale, acestea pot fi incluse în masa succesorală ca bunuri mobile necorporale, cu condiția dovedirii existenței lor și a apartenenței la patrimoniul defunctului. În practică, acest lucru presupune utilizarea unor mijloace de probă specifice mediului digital, precum extrase de pe platforme de tranzacționare, confirmări de la furnizori de servicii de criptoactive sau rapoarte tehnice.
Așa cum deja știm, la nivel european, Regulamentul (UE) nr. 650/2012 a introdus Certificatul European de Moștenitor (CEM), un instrument destinat succesiunilor cu element de extraneitate. Acesta permite moștenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari sau administratorilor succesorali să își dovedească statutul și drepturile într-un alt stat membru, fără a mai fi necesare proceduri suplimentare de recunoaștere. CEM produce efecte directe în toate statele care au adoptat Regulamentul, bucurându-se de prezumția de exactitate a celor înscrise și protejând terții de bună-credință.
În măsura în care criptoactivele sunt recunoscute ca bunuri ce pot face parte din patrimoniul succesoral și sunt incluse în certificatul de moștenitor național, ele pot fi menționate și în Certificatul European de Moștenitor.
Includerea criptomonedelor în CEM prezintă avantaje importante în practică. În primul rând, aceasta permite moștenitorilor să dovedească rapid și unitar drepturile asupra acestor active în toate statele membre, fără a mai fi necesare proceduri separate în fiecare jurisdicție. În al doilea rând, CEM poate fi utilizat în relația cu platformele de tranzacționare, furnizorii de servicii de custodie, autoritățile fiscale și instituțiile bancare din alte state, oferind un cadru probator clar și uniform.
Un alt avantaj esențial constă în faptul că CEM poate facilita identificarea și valorificarea criptoactivelor deținute de defunct în alte state membre, reducând semnificativ riscul ca aceste bunuri să rămână necunoscute sau inaccesibile moștenitorilor.
Totodată, prin includerea criptomonedelor în CEM se asigură o mai bună transparență a masei succesorale, fiind mai ușor de urmărit proveniența bunurilor și de îndeplinit obligațiile fiscale aferente. Din această perspectivă, CEM poate deveni un instrument extrem de util în combaterea incertitudinii juridice și în creșterea siguranței circuitului civil în materie de active digitale.
Cu toate acestea, includerea criptoactivelor în CEM rezolvă în principal problema dovezii juridice a dreptului de proprietate, nu și problema accesului tehnic efectiv. În lipsa cheilor private, a parolelor sau a unor mecanisme tehnice de recuperare ori transfer, moștenitorii pot deține un drept recunoscut juridic, dar imposibil de exercitat în fapt. Astfel, chiar dacă CEM oferă un avantaj major în plan transfrontalier, rămâne necesară corelarea acestuia cu soluții tehnice care să permită punerea în executare efectivă a drepturilor succesorale asupra criptoactivelor.
Din prespectiva dreptului internațional privat și a activelor criptografice în procedurile succesorale, regula generală stabilită de Regulament este că întreaga succesiune este supusă unei singure legi – lex successionis – și anume legea statului în care defunctul avea reședința obișnuită la data decesului, cu posibilitatea de a alege, în anumite condiții, legea națională proprie.
Această lege guvernează ansamblul chestiunilor succesorale: cine are vocație succesorală, ce cote revin moștenitorilor, cum se transmite patrimoniul, ce puteri au moștenitorii și executorii testamentari, ce restricții există (de exemplu, rezerva succesorală).
În această arhitectură, criptoactivele sunt, în principiu, tratate ca orice alte bunuri ale defunctului. Ele fac parte din masa succesorală guvernată de lex successionis, indiferent de „locul” lor tehnic sau de serverele pe care se află nodurile rețelei. Nu este necesar un regim conflictual separat pentru criptoactive, deși natura lor specifică ridică dificultăți la faza de probă și de executare.
Problema majoră în acest domeniu nu este atât stabilirea legii aplicabile, cât identificarea și localizarea acestor active, precum și dovedirea legăturii dintre portofelul digital și persoana defunctului.
-
Concluzii
Integrarea criptoactivelor în procedurile succesorale reprezintă un proces complex, aflat încă în plină evoluție. Pe de o parte, tehnologia oferă posibilitatea de a crea noi instrumente de planificare succesorală și de transmitere automată a bunurilor la deces. Pe de altă parte, caracteristicile specifice ale acestor active – descentralizarea, pseudoanonimitatea și dependența de chei private – evidențiază limitele actualelor instrumente juridice și necesitatea adaptării lor continue.
La nivel național și european, este necesară clarificarea naturii juridice a criptoactivelor, reglementarea explicită a includerii acestora în patrimoniul succesoral și dezvoltarea unor proceduri care să permită dovedirea existenței și apartenenței lor la masa succesorală.
Certificatul European de Moștenitor se conturează, în acest context, ca un instrument esențial pentru recunoașterea și valorificarea transfrontalieră a criptomonedelor moștenite, oferind moștenitorilor o dovadă unitară și rapidă a drepturilor lor în toate statele membre.
Includerea criptomonedelor în CEM contribuie la creșterea siguranței juridice, la transparența masei succesorale și la facilitarea relației cu platformele de schimb, furnizorii de servicii de custodie și autoritățile fiscale din alte state. Astfel, CEM poate deveni un veritabil „pașaport juridic” al activelor digitale, asigurând continuitatea circuitului civil și protecția drepturilor succesorale într-un spațiu european tot mai digitalizat.
Cu toate acestea, eficiența deplină a CEM în materia criptoactivelor depinde în continuare de corelarea sa cu mecanismele tehnice de acces. În lipsa cheilor private sau a unor soluții de recuperare, dreptul de proprietate, deși recunoscut juridic, poate rămâne imposibil de exercitat. De aceea, pe termen lung, este esențială o abordare integrată, în care reglementarea juridică, educația practicienilor și dezvoltarea soluțiilor tehnice să evolueze concomitent.
