Am stat de vorbă cu Octavian despre principalele proiecte, dar și despre provocările din cadrul celor două organizații.
N.B: De ce este importantă activitatea ARERT pentru notarii publici din România?
O.R: Asociația Rețelei Europene a Registrelor Testamentare a fost înființată în anul 2005 de către organizațiile profesionale notariale din Belgia, Franța și Slovacia. În prezent aceasta reunește 20 de state membre care dețin registre ale testamentelor. Asociația oferă un important sprijin pentru soluționarea cauzelor succesorale cu elemente de extraneitate, facilitând verificarea existenței dispozițiilor testamentare întocmite de un defunct în oricare dintre statele membre.
N.B.: Poate așadar ARERT să ofere informații despre existența unui testament al unei persoane în oricare dintre statele membre?
O.R.: Practic ARERT nu furnizează direct aceste informații însă facilitează legătura între un notar care solicită această informație în vederea dezbaterii unei succesiuni și registrul din statul membru care deține datele referitoare la testament. Astfel, pentru un cetățean român care a lăsat un testament autentic în Franța, notarul din România, competent să îi dezbată succesiunea, va putea obține, prin intermedierea Centrului Naţional de Administrare a Registrelor Naţionale Notariale – CNARNN-Infonot și ARERT, informațiile necesare din sistemul francez.
N.B.: Ar fi oare posibilă integrarea tuturor registrelor într-un registru comun?
O.R.: A existat o astfel de intenție la nivelul Comisiei Europene. Aceasta a inițiat un dialog cu mai mulți factori implicați în acest domeniu, invitând la dialog și ARERT, dar, dintr-o serie de considerente (financiare, politice, etc.) acest proiect nu a fost finalizat.
N.B.: Ce ne poți spune despre interconectarea registrelor privind Certificatul European de Moștenitor?
O.R.: Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor instituie în sarcina fiecărui stat-membru obligația de a înființa un Registru al Certificatelor Europene de Moștenitor. Această operațiune este în curs la nivelul fiecărui stat-membru, iar ARERT a luat deja inițiativa interconectării registrelor ce și-au exprimat această dorință. Actualmente, 14 registre de testamentare și CEM sunt interconectate via RERT: Germania, Austria, Belgia, Bulgaria, Estonia, Franța (testamente și CEM), Grecia, Ungaria, Letonia, Luxemburg (testamente și CEM), Olanda (testamente și CEM), Polonia, România și Slovacia (testamente). Cu certitudine în viitor acest lucru se va amplifica așa încât, în final, cât mai multe registre să fie interconectate, spre beneficiul real al cetățenilor.
N.B.: Ce ne poți spune despre grupurile de lucru din cadrul CNUE?
O.R.: Așa cum știți, misiunea CNUE este de a susține și promova notariatul din statele membre UE și reprezintă o voce a acestuia în procesele decizionale ale instituțiilor europene, atunci când subiectele de dezbatere au teme cu incidență în activitatea notarială.
În cadrul CNUE au fost înființate grupuri de lucru formate din experți naționali care urmăresc activitatea instituțiilor europene și formulează propuneri așa încât interesele cetățenilor apărate prin activitatea notarială să fie protejate de către notarii publici și la nivelul instituțiilor europene. Aceasta deoarece, în țările lor, respectiv în cele mai multe state europene, notarii publici au un rol semnificativ în circuitul civil, dar și în alte domenii private cum ar fi cel al regimurilor matrimoniale, divorțurilor sau moștenirilor.
N.B. Ce rol are grupul de lucru pentru concurență din cadrul CNUE?
O.R.: Grupul de lucru pentru concurență urmărește legislația europeană și activitatea instituțiilor europene cu atribuții în materia concurenței. În același timp, grupul de lucru este extrem de atent la orice acțiune națională în materie de concurență, ce ar putea avea implicații asupra întregii profesii la nivel european.
În acest moment, grupul de lucru pentru concurență acordă o atenție specială cauzei aflate pe rolul CJUE[3] având ca obiect legislația privind tarifele notariale precum și modul de aplicare a acesteia în Lituania. Și în Lituania, ca și în România, potrivit Legii privind activitatea notarială, notarul public percepe un onorariu pentru întocmirea de acte notariale, al cărui nivel este stabilit de ministrul justiției, de comun acord cu ministrul finanțelor al Republicii Lituania și cu Camera notarilor publici din această țară.
Consiliul Concurenței din acest stat a stabilit că, dând indicații notarilor cu privire la modalitatea de interpretare a normelor privind onorariile, Camera ar restrânge concurența, încălcând astfel cerințele articolului 5 alineatul (1) punctul 1 din Legea concurenței și ale articolului 101 alineatul (1) litera (a) TFUE[4]. Instanțele naționale au dat, pe rând, câștig de cauză fiecăreia dintre părți.
Instanța de recurs s-a îndreptat către Curtea de Justiție a Uniunii Europene căreia i-au fost adresate mai multe întrebări. Răspunsul la două dintre aceste întrebări va fi extrem de important pentru notariatul european și anume:
- Dacă Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că notarii publici din Republica Lituania, atunci când desfășoară o activitate aflată în legătură cu precizările adoptate de Camera notarilor publici descrise în speță, sunt considerați întreprinderi în sensul articolului 101 TFUE și
- Dacă exprimarea punctului de vedere de către forul de conducere al notarilor publici privind modalitatea de interpretare a normelor privind onorariile, au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE?
Camera Notarilor Publici din Lituania a susținut că, prin recomandările formulate, s-a urmărit de fapt remedierea unui vid legislativ, protejarea intereselor consumatorilor, garantarea principiilor proporționalității și egalității de tratament a consumatorilor.
Rămâne de văzut ce va stabili instanța europeană în acest caz. Până atunci, nu trebuie să pierdem din vedere ceea ce spunea profesorul Murray și anume că „Nu există niciun indiciu că reglementarea este direct legată de costul unei tranzacții, întrucât unele dintre piețele reglementate oferă servicii bune la prețuri rezonabile”[5].
N.B. Octavian, îți mulțumim pentru informațiile prețioase și îți dorim mult succes.
[1] Pentru mai multe informații, consultați pagina oficială a Asociației la adresa http://www.arert.eu/
[2] CNUE reprezintă notariatele din statele membre ale UE în care funcționează notari publici: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia și Spainia. Republica Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia and Turcia au statut de membru observator. Notariatele Naționale sunt reprezentate în CNUE de președinții organizațiilor naționale. Pentru mai multe informații puteți consulta pagina oficială a organizației la adresa http://www.notaries-of-europe.eu/
[3] https://curia.europa.eu/
[4] Art. 101: (ex-articolul 81 TCE)
(1)Sunt incompatibile cu piaţa internă şi interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul dintre statele membre şi care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei în cadrul pieţei interne şi, în special, cele care:
a)stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
b)limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
c)împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d)aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;
e)condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
[5] Profesorul Peter L. Murray de la Universitatea Harvard (SUA) a realizat un studiu comparativ între statele în care notarii publici au atribuții și funcționează într-un mod similar celui din țara noastră și state în care nu există instituția notarului public sau aceștia nu au competențe similare. Studiul arată că numeroase constrângeri de reglementare nu au alt scop decât să asigure securitatea totală a tranzacției, astfel încât să fie anticipată de consumatorii din diferite țări ale UE. Informații disponibile la adresa: Notaries’ EU Company Law Proposals – CNUE (notaries-of-europe.eu)