Anul acesta Academia Regală Suedeză pentru Științe a acordat premiul Nobel pentru Economie unui număr de trei cercetători – David Card, Joshua Angrist și Guido Ambiens, toți trei activând în Statele Unite ale Americii.
Cum reacționează piața muncii la imigrație? Care sunt factorii unui sistem de educație care favorizează succesul profesional? Oferă un salariu minim avantaje atât pentru angajat, cât și pentru întreaga economie? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care acești trei profesori au încercat să găsească un răspuns.
David Card, profesor la universitatea americană Berkeley a primit o jumătate din premiul din acest an. El a căutat să afle dacă introducerea unui salariu minim are într-adevăr ca efect scăderea gradului de ocupare a forței de muncă și, implicit, duce la creșterea șomajului.
Angrist si Imbens, care și-au împărțit cealaltă jumătate a premiului, s-au dedicat cercetării fundamentale și au încercat să afle dacă experimentele pure, precum acelea din științele naturii pot fi aplicate științelor sociale, precum economia?
Card a furnizat instrumentele necesare pentru analizarea diferitelor plafoane salariale din lanțurile de fast-food din statele americane New Jersey și Pennsylvania și conexiunea lor cu situația de pe piața muncii. Rezultatul a fost că nu a fost posibilă o dovedire a ipotezei conform căreia un salariu minim mai mare duce la tăierea locurilor de muncă. Conform Comitetului de la Stockholm “cercetătorii au concluzionat că mărirea salariului minim nu duce la o diminuare a locurilor de muncă. Astăzi știm că explicația se află, parțial, și în comportamentul întreprinderii”.
Aceste rezultate vin în conflict direct cu argumentele susținute de decenii de așa-numita Școală de gândire neoclasică-neoliberală, care recomandă flexibilitate deplină a salariilor și prețurilor, fără intervenția statului.
Card însuși a spus referitor la concluziile studiului său: “Cred că cel mai important lucru ce a rezultat este – contrar a ceea ce gândesc toți că ar trebui să mărim neapărat salariul minim – , că trebuie să ne focalizăm mai degrabă spre o altă gândire și anume cum sunt stabilite salariile”.
Marcel Fratzscher, directorul Institutului German pentru Cercetarea Economiei a considerat oportună alegerea trioului american de către Comitetul Stockholm: “Cercetarea arată că Statul nu se poate baza întotdeauna pe piață.” Mai ales Card a furnizat opinii conform cărora “salariul minim duce la mai multă motivare, mai puține schimbări ale locurilor de muncă și la o productivitate mai mare a întreprinderii – profitând astfel tuturor.”
Care ar fi legătura dintre premiul Nobel pe anul acesta pentru economie și notariat? În primul rând trebuie arătat că întreg eșafodajul inițiativelor legislative ale Comisiei Europene are la bază fundamentele gândirii economice neoliberale. Cu o persistență demnă de o cauză mai bună Comisia Europeană are initiative care caută să lovească în miezul profesiei noastre, recomandând măsuri legislative de de-reglementare din partea statelor membre, sistemele notariale fiind criticate în mod deosebit pentru că sunt în detrimentul consumatorilor în forma preţurilor ridicate fără avantaje de calitate comparabile, mai ales în domeniul tranzacțiilor de pe piața imobiliară. În apărarea sa, notariatul – la nivel european – a arătat că nu s-a găsit nici o dovadă care să ateste că de-reglementarea serviciilor în domeniul transferului proprietăţii imobiliare ar duce la costuri mai mici sau la eficienţă mai scăzută. Contrariul este în schimb adevărat. În sistemele reglementate – cele notariale – costurile sunt mici, în special pentru tranzacţiile cele mai numeroase, de valoare mică şi medie, sistemele de registre funcţionează foarte bine şi nivelul de satisfacţie al participanţilor la tranzacţii este ridicat.
Acum, am putea oare face o comparație cu demersurile autorităților de concurență din diferite state europene, solicitările obsesive de dereglementare a profesiei, “prin pedalarea pe bicicleta tarifelor notariale” si premiul Nobel pentru economie? Poate că da! Pentru că dacă “salariul minim duce la mai multă motivare, mai puține schimbări ale locurilor de muncă și la o productivitate mai mare a întreprinderii – profitând astfel tuturor”, atunci poate și niște tarife notariale reglementate (desigur sub supravegherea statului) nu ar duce oare la eliminarea concurenței neloiale, la o calitate mai mare a actului notarial, întrucât notarii se vor putea apleca mai atent asupra studiului spețelor din ce în ce mai complexe ridicate de către clienți și care dovedesc – o dată în plus – că marota modelelor de act (promovată intens de către autoritățile de concurență și/sau Comisia Europeană) cade tot mai mult în desuetudine, toate acestea conducând către un summum al calității net superioare a actelor și procedurilor pe care le oferim publicului larg.
Nu vrem să spunem că aceasta este o soluția. Dar poate fi un semnal de luare-aminte către autoritățile în cauză.
Octavian Rogojanu, Notar public