Pe urmele (pierdute) ale magistrului Constantin Hamangiu în București…
Martie 2022

Fig. 1

În anul în care se discută atât de mult despre necesitatea elaborării diferitelor coduri (Codul Patrimoniului, Codul Construcțiilor, Urbanismului și Amenajării teritoriului etc.), am căutat locurile de memorie din București legate de juristului Constantin Hamangiu, profesionistul care a codificat pentru prima dată legislația României interbelice¹. L-am găsit pe Constantin Hamangiu printre donatorii Academiei Române, în volumul Dorinei N. Rusu ”Patrimoniul Academiei Române. Donații și donatori 1860-1948” (1952, republicat în 2008), în volum fiind publicat în integralitate Testamentul acestuia.

Constantin Hamangiu a locuit pe Calea Moșilor nr.99, unde ”pe un teren de 895 mp se află o casă cu parter și mansardă. La parter sunt 4 camere si dependințe iar la mansardă – 3 camere și o debara”². Din nefericire, imobilul nu mai există, fiind demolat în pripă în 6 decembrie 1985 (alături de casele de la nr. 97 și 101) pentru a se realiza legătura dintre actuala str. Armand Călinescu, între Bulevardul Carol (Biserica Armenească) și strada Paleologu. Locul casei lui C.Hamangiu era exact pe amprenta străzii menționate (Fig.1).

Locul casei de la nr.101 în care în tulburii ani ‘40 a funcționat Comitetul Național al Românizării este ocupat astăzi de un supermarket. Cristian Popescu autorul albumului ”Bucuresti-arhipelag” (2017) a fost martor al demolării casei Hamangiu: ”Aceast imobil minunat a dispărut într-o zi. L-am văzut, ca de fiecare dată în drum spre serviciu, în dimineața de 6 decembrie 1985. După amiază dispăruse, era curat. Stiu că pe holul de la intrare erau două panouri mari, care reprezentau două personaje cântând la vioară realizate de Nicolae Vermont. Casa era oarecum îngrijită, arăta totuși bine. M-au impresionat lampioanele, copertina și intrarea, care erau de „odinioară…„

Descrierea detaliată a casei o găsim în cartea lui Petre Oprea ”Itinerar inedit prin case vechi din București”³ publicată în anul următor demolării casei Hamangiu.

”Imobilul din Calea Moșilor nr.99 , care mai păstrează o curte mare și grajdurile de odinioară a fost construit în primii ani ai secolului al XX-lea. Proprietarul de atunci, vestitul jurist Constantin Hamangiu, a ținut să îl decoreze cât mai fastuos, cu sobe de porțelan din manufacturi vieneze, tavane cu stucaturi, imitații de marmură și statui. Se mai păstrează, parțial și prost conservată, pictura de pe plafonul unui dormitor și, integral, decorația holului (imitații de diverse marmure, oglinzi și două panouri cu picturi.

La intrarea în hol, după ce urci o scară cu câteva trepte, de o parte și de alta a pereților se află montate în nișe câte un panou, înfățișând fiecare, la dimensiune naturală, o femeie: cea din dreapta intrării cântând la vioară, iar cea din stânga, la harfă. Ambele panouri sunt realizate , așa cum se specifică la fiecare în dreapta jos, de către Nicolae Vermont și sunt datate 1903 (fig.2). Aceste picturi cu acuzat rol decorativ – culori vii înscrise într-un desen bine delimitat prin liniile de contur – conferă holului, alături de oglinzi, o notă de intimitate în atmosfera generală, solemnă și rece, creată prin placarea pereților și pardoselei cu marmură. Trebuie să menționăm că acestea sunt primele picturi executate de Vermont special pentru decorarea unei case. […] În a doua cameră din dreapta salonului, plafonul este decorat cu un cadru de stucatură, iar la cele patru colțuri, cu câte un mic medalion pictat în ulei, înfățișând miniatural, pe un fond albastru, câte doi sau trei putti care se disting greu, întrucât pictura a suferit succesiv curățiri neregulamentare. S-ar putea ca și aceste lucrări decorative să fi fost executate tot de Vermont.”

Ultima imagine cunoscută a casei Hamangiu este o acuarelă realizată de Gheorghe Leahu în albumul ”Bucureștiul dispărut”⁴ (Fig.3)

Prin Testamentul din 22 decembrie 1929, Constantin Hamangiu a instituit Academia Română ca legatară universală a întregii sale averi și beneficiară a acesteia. Prin Actul de donațiune din 1929, C.Hamangiu a urmărit îndeplinirea ”unui veche dorință, a unui adevărat ideal” fiind fericit că poate astfel înfăptui astfel ”acest frumos ideal al tinereții și al întregii mele vieți: înființarea unui însemnat premiu literar, artistic și juridic pentru stimularea și încurajarea celor mai superioare manifestațiuni ale mintei și sufletului românesc”, un premiu de 200.000 lei anual. În acest scop, dăruiește Academiei Române suma de cinci milioane lei ”înscrisuri funciare rurale 5%, fruct al economiilor mele, al vieții mele modeste ce am dus și al unei munci juridice fără preget de aproape 30 de ani…”⁵. Premiul urma sa fie acordat o dată la șase ani celor mai bune lucrări din domeniile: roman, lucrări dramatice sau poezie, critică literară, opere de compoziție, pictură sau sculptură, lucrări muzicale și lucrări juridice. În același an, membrii Academiei Române au aprobat regulamentul întocmit de Sextil Pușcariu și Constantin Rădulescu-Motru, în baza indicațiilor donatorului, pentru premiile ”Constantin Hamangiu”. În 1934 a fost acordat pentru prima dată premiul ”Constantin Hamangiu” lui Lucian Blaga pentru opera sa poetică și dramatică (volumul de versuri ”La cumpăna apelor” și drama ”Avram Iancu”). În anii următori au mai primit acest premiu scriitorii George Călinescu (pentru lucrările ”Viața lui Mihai Eminescu” și ”Opera lui Mihai Eminescu”), Dumitru Popovici (”Ion Heliade Rădulescu. Opere”), Ionel Teodoreanu (”Prăvale Baba”), sculptorul Ion Irimescu, compozitorul Mihail Jora. Ulterior, Constantin Hamangiu a fost ales membru al Academiei Române la 29 mai 1930.

Constantin Hamangiu a decedat 7 ianuarie 1932, iar la înmormântarea acestuia, în discursul secretarului general al Academiei Române – Gheorghe Țițeica se confirma că ”Academia Română va îndeplini cu sfințenie an de an dorința fierbinte a sufletului său, înflăcărat de sinceră și înălțătoare de iubire de neam, păstrând astfel în ritmul vieții noastre academice amintirea neștearsă a marelui jurist, distinsului nostru membru onorar și donator”⁶. Academia Română a îndeplinit cu dificultate obligațiile impuse prin testament ca efect al devalorizării tuturor efectelor.

În ședința din 17 mai 1947, membrii Comisiei Fondului ”Constantin Hamangiu” (Andrei Rădulescu, Ion Simionescu și Ioan Al.Brătescu-Voinești) aduceau la cunoștință membrilor Academiei Române solicitarea Paulinei Hamangiu, soția lui Constantin Hamangiu, în vârstă de 80 de ani, de a i se acorda un ajutor financiar pentru întreținerea casei în valoare de 30.000.000 lei, oferind în schimb donarea către Academia Română a casei Hamangiu în care locuia. Reprezentanții Academiei Române i-au oferit 5.000.000 lei și au refuzat oferta doamnei Hamangiu, în contextul devalorizării monetare și a condiției impuse de aceasta ca ”în casa dăruită, Academia să înființeze un institut juridic, întreținut de Academie, deși casa transformată în institut, n-ar mai fi produs, firește, niciun venit din care să fie întreținută”⁷. La 11 iulie 1947, Academia Română a intrat în posesia bibliotecii ce-i fusese donată de către Constantin Hamangiu, formată din 645 de titluri în 873 de volume și broșuri, precum și alte reviste periodice ”frumos legate în piele, unele legate artistic și cu lux”⁸, toate din domeniul juridic.

În 1947, anul morții sale, Paulina Hamangiu locuia într-o parte a casei, iar în rest funcționa Întreprinderea Filderman – Bacău”⁹. Casa din Calea Moșilor nr.99 se află pe Lista imobilelor naţionalizate, parte integrantă a Decretului 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile¹⁰ la pozița 1230, fiind una dintre proprietățile naționalizate ale lui Laurențiu Colintineanu (?). Ulterior, Casa Hamangiu va deveni o locuință colectivă gestiontă de ICRAL, cu mulți chiriași.

La ceremonia de înmormântare ale ministrului justiției Constantin Hamangiu au participat numeroase personalități ale vieții politice și culturale din România, în frunte cu prim-ministrul Nicolae Iorga și Valeriu Pop – succesorul său la Ministerul Justiției (Fig.4). Coretegiul funerar, însoțit de o companie de grăniceri și de fanfare militară s-a deplasat spre cimitirul Bellu unde Constantin Hamangiu a fost înmormântat în cavoul familiei¹¹.

Din păcate, în prezent, nici oasele sale nu-și mai au liniștea la Bellu. Mormântul său/ cavoul familiei, aflat oficial in ”Figura 16 loc 37”¹² nu mai există (Fig.5)…a dispărut!

Bogdan Alexandru SUDITU
Conferențiar universitar doctor
Universitatea din București – Facultatea de Geografie,
Departamentul de Geografie Umană și Economică

---

1 Informațiile biografice legate de viața, formarea și activitatea sa profesională sunt excelent documentate de dl. Dan Constantin Mâță, 2013, Constantin Hamangiu (1867-1932), Edit.Hamangiu.