Se vorbește din ce în ce mai des despre dispariția unor profesii, despre înlocuirea unor profesioniști (fie ei medici, funcționari, avocați, judecători sau notari) cu mașinării sofisticate sau programe inteligente.
Dar oare poate fi schimbată lumea noastră, dintr-un complex circuit de relații interumane sofisticate într-un simplu program informatic ?
Despre rolul omului în activitatea notarială, despre importanța empatiei, a umanității în derularea relației client-notar, ne vorbește în următorul articol un psihiatru în cadrul Spitalului Universitar din Strasbourg.
Este oare notarul un psihoterapeut? Se pare că da și chiar într-o măsură considerabilă!
Notarul îndeplinește într-un mod indirect, dar nu și accesoriu, acest rol ce îl putem numi de susținere și ghidare psihoterapeutică.
Acesta apare puțin inteligibil atât pentru el, cât și pentru clientul său, deși amprentează în mod considerabil interacțiunea lor în desfășurarea procesului notarial.
Fenomenul capătă importanță pentru ambii protagoniști: pentru clientul însuși, ca individ, dar și ca parte a unui sistem, a unui grup (familial, social), dar și pentru notar sub forma unor exigențe, necesitați, provocări profesionale neînscrise în formalismul profesiei.
Să ne lăsăm purtați de câteva reflecții referitoare la dinamica psihoterapeutică puțin vizibilă dar intens resimțită în relația clientului cu notarul său.
Terminologia e destul de ermetică: psihoterapeut, consilier, mediator, sfătuitor…
În general, momentul actului notarial nu este anodin, având de multe ori un caracter proeminent de bilanț cu încărcătură emoțională, atât în sensul pozitiv al existenței cât și deseori negativ (doliu, pierdere, schimbări..)
Interacțiunea notarului cu clientul ia tonalități de consiliere, mediere, acompaniere, reparație, sprijin, acomodare, adaptare.Toate acestea se pot intersecta întru-un mod subtil în acest cadru oficial instituțional.
Notarul are o misiune bine definită: ofițer al autorității publice care autentifică diverse forme de contractualitate non litigioasă, dar și consilier juridic care își aduce expertiza în domeniile dreptului imobiliar și al transmiterii de bunuri.
În acesta întâlnire față în față, care ar putea fi asemănată cu colocviul singular al relației medic-pacient, notarul își asumă rolul de psihoterapeut pe care clientul său i-l acordă într-un mod non-explicit și de care el însuși nu este în totalitate conștient.
Un mod de relaționare intens, încărcat de implicații, sensuri, consecințe multiple!
Notarul are un rol intrinsec de mediere, dar dincolo de această mediere în cadrul procesului de explicitare, există așteptări de sprijin psihologic, de reconfort, de validare afectivă și narcisică.
Inteligibilitatea acestui rol subsidiar în raport cu funcția socio-profesională bine definită este destul de confuză în sensul că este perceput de ambele părți, dar nu explicitat și nici circumscris în mod clar.
În jurul inteligibilului și evidentului procedeu de autentificare se explicitează dinamica conservării, schimbării, reparației, atât obiective cât și subiective în ceea ce privește persoanele dar și bunurile.
În relațiile interpersonale există în general un fond de schimb, de influență reciprocă și suport psihoterapeutic, fie și numai în sensul rolului catarctic, de eliberare a tensiunilor emoționale inerente ale vieții.
Complexitatea relațiilor umane înseamnă că o întâlnire într-un cadru privat sau organizațional instituțional ia mai multe nuanțe între aspecte obiective, dar și subiective.
Fiecare profesie, dincolo de propriul rol inteligibil, obiectiv are cu siguranță o funcție trans-relațională interpersonală pe care nu și-o atribuie și care nu îi este arogată direct de către utilizatorii săi.
Care ar fi funcția psihoterapeutică a vânzătorului, brutarului, funcționarului public din spatele unui ghișeu?
Nu e o intervenție profesională pe psihicul celuilalt, ci o interacțiune bilaterală cu valențe catartice, dar și posibil rol de ghidare, precum relațiile umane în general.
Astfel se întâlnește obiectivitatea unui act bine circumscris social, a unei procesualități bine delimitate cu subiectivitatea individuală.
Subiectivitatea și obiectivitatea se împletesc în cam toate aspectele vieții.
Însă momentul actului notarial având o importanță particulară în existența clientului necesită o conștientizare cu clarviziune din partea notarului a acestei subtile întrepătrunderi.
Omul este în mod fundamental ancorat într-un continuu proces individual și colectiv de îmbunătățire, sporire pecuniară.
Momentul notarial se înscrie în acest enigmatic uman în care se combină căutarea avantajului obiectiv in articulație cu dinamica emoțională, afectivă, identitară, narcisică.
Razboaiele ne amintesc în mod dureros câta nevoie de mediere există la nivel macro colectiv.
Notarul e un modest consilier si mediator la nivel individual și micro colectiv prins ca și clientul său în complexitatea naturii umane și putem spune precum un psihoterapeut care încearcă să optimizeze și să-l securizeze pe clientul său prins într-un arc temporal între prezent, trecut și viitor.
Dr. Alexandra De Herbay, psihiatru, Spitalul Universitar din Strabourg