Legea nr. 140/2022, privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale1, a provocat câteva modificări interesante și, în unele cazuri, necesare, dar, în același timp, a creat și suficient de multe controverse, mai ales în ceea ce privește armonizarea unor texte de lege.
În cele ce urmează, am dori să încercăm o corelare a dispozițiilor art. 1013 alin. 3 și 4 Cod civil cu dispozițiile art. 41 și art. 43 Cod civil, modificate prin Legea nr. 140/2022.
Art. 41 și art. 43 C.civ. reprezintă norma generală în ceea ce privește regulile aplicabile capacității de exercițiu restrânsă și a lipsei capacității de exercițiu. Așadar, aceste două texte de lege au aplicabilitate generală, dacă o altă normă nu prevede altfel.
Art. 1013 alin. 3 și 4 C.civ. reprezintă, fără niciun fel de rezervă, o normă specială, în raport cu cele două articole menționate mai sus. Astfel, fiind o normă specială, dispozițiile art. 1013 alin. 3 și 4 C.civ. trebuie să fie aplicate ori de câte ori ne găsim în aceste situații și cu precădere față de norma generală.
Prin urmare, până la modificările aduse art. 41 și art. 43 C.civ., acceptarea ofertei de donație făcute unei persoane lipsite de capacitate de exercițiu se efectua de reprezentantul său legal, iar acceptarea ofertei de donație făcută unei persoane cu capacitate de exercițiu restrânsă putea fi efectuată de către acesta din urmă, însă cu încuviințarea ocrotitorului legal. Soluția este naturală, deoarece dispozițiile art. 1013 alin. 3 și alin. 4 C.civ. sunt derogatorii de la regulile generale privind capacitatea de exercițiu. Această normă specială se aplica acceptării ofertei de donație, indiferent dacă donația era pur și simplă sau afectată de modalități. Opinia contrară ar fi dus la înlăturarea regulilor potrivit cărora interpretarea unei norme speciale trebuie efectuată astfel încât aceasta să producă efecte juridice independent și individual față de norma generală.
În urma modificărilor art. 41 și art. 43 C.civ., survenite prin Legea nr. 140/2022, s-ar putea pune întrebarea dacă nu cumva dispozițiile art. 1013 alin. 3 și 4 C.civ. nu ar mai fi aplicabile. Răspunsul este categoric NU, în sensul că art. 1013 alin. 3 și 4 C.civ. se vor aplica în continuare, însă într-un mod nuanțat.
Într-adevăr, dispozițiile normei speciale în discuție au fost modificate prin norma generală ulterioară, prin însuși cuprinsul acesteia din urmă (deci suntem în prezența unei modificări exprese și directe a normei speciale, printr-o normă generală ulterioară). Însă nu se poate pune în discuție problema abrogării dispozițiilor art. 1013 alin. 3 și 4 C.civ., deoarece norma generală ulterioară nu cuprinde mențiuni exprese și directe în acest sens și nici nu prevede abrogarea oricăror altor dispoziții contrare.
Astfel, în urma ultimelor modificări legislative, distingem următoarele soluții posibile:
1. În privința persoanei lipsite de capacitate de exercițiu, acceptarea donației se va face de către reprezentantul său legal, în virtutea dispozițiilor art. 1013 alin. 3 C.civ., indiferent dacă donația este pur și simplă sau afectată de modalități, inclusiv de sarcină, fără a mai fi necesară nicio numire, validare sau autorizare din partea instanței de tutelă.
2. În ceea ce privește persoana care beneficiază de măsura tutelei speciale (care este asimilată persoanei lipsite de capacitate de exercițiu), soluția de mai sus trebuie corelată cu dispozițiile art. 43 alin. 3 teza finală C.civ., care trimit la dispozițiile art. 168 alin. 4 C.civ. Astfel, în această situație, se vor aplica, cu precădere, dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească prin care a fost instituită tutela specială. Numai în măsura în care hotărârea judecătorească nu dispune cu privire la ce categorii de acte este necesară încuviințarea actelor sau reprezentarea persoanei, ori nu dispune cu privire la acceptarea donației, vor fi aplicabile dispozițiile art. 1013 alin. 3 C.civ.
3. În privința persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă, acceptarea donației fără sarcini se va putea face personal de către aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. 3 C.civ., fără a mai fi necesară nicio altă formalitate.
4. În cazul persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă, acceptarea donației fără sarcini, dar afectată de alte modalități, se va putea face personal de către aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 41 alin. 3 C.civ., fără a mai fi necesară nicio altă formalitate. Soluția se justifică prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 41 alin. 3 C.civ., dar și pe considerentul că o excepție (interzicerea acceptării donației cu sarcină) nu poate fi extinsă în ceea ce-i privește aplicarea dacă legea nu prevede în acest sens (art. 10 C.civ.).
5. În privința persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă, acceptarea donației, dacă donația este afectată de sarcină, se va putea face de către aceasta, însă cu încuviințarea ocrotitorului legal, în virtutea dispozițiilor art. 1013 alin. 4 C.civ., fără a mai fi necesară nicio altă formalitate.
6. În ceea ce privește persoana care beneficiază de consiliere judiciară (care este asimilată persoanei cu capacitate de exercițiu restrânsă), sunt aplicabile aceleași ultime soluții de mai sus, cu mențiunea că și acestea trebuie corelate cu dispozițiile art. 41 alin. 3 teza finală C.civ., care trimit la dispozițiile art. 168 alin. 4 C.civ. Astfel, în această situație, se vor aplica, cu precădere, dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească prin care a fost instituită consilierea judiciară specială.
Silviu Cătălin Boroi, notar public
1Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 500 din data de 20 mai 2022 și intrată în vigoare la data de 18 august 2022.