În primul rând, permiteți-mi să vă mulțumesc încă o dată, în numele meu și al notariatului maghiar, pentru oportunitatea de a participa la această conferință prestigioasă și de a prezenta experiența Camerei Maghiare a Notarilor de Drept Civil (MOKK) în noua eră digitală.
Numele meu este Gábor Péchy, iar în prezent sunt coordonatorul departamentului IT al Camerei și lucrez pentru aceasta de 20 de ani.
În acest articol voi încerca să prezint în primul rând o agendă a principalelor puncte pe care le considerăm priorități la MOKK în noua eră digitală.
Este un fapt remarcabil că notariatul s-a bucurat mereu de încredere și este un obiectiv foarte important ca, și în noul mediu (aproape complet digitalizat), în care generăm în mare parte documente electronice și ne gestionăm aproape întreaga noastră viață digital, această încredere să fie menținută, deoarece asigură stabilitate notariatului și îl menține ca domeniu de încredere în societate.
În prima parte a prezentării din cadrul Conferinței am vorbit despre volumul tot mai mare de date generate în noua eră (digitală), necesitatea unei gestionări ordonate a acestor date și importanța unei strategii a datelor. În a doua jumătate a prezentării mele, am vorbit despre prelucrarea big data, despre rolul inteligenței artificiale și, dacă există cu adevărat motive de îngrijorare sau teamă față de tehnologie (voi arăta că nu există motive de îngrijorare).
Am menționat problemele de securitate și expunerile asociate sistemelor moderne și noile provocări din era digitală pe care notarii și profesioniștii IT trebuie să le abordeze împreună.
La început, m-am gândit să realizez o prezentare complet tehnică în care să folosesc cuvinte-cheie precum big data, data science, datafication, inteligență artificială, învățare automată, dar am considerat că scopul nu era acela de a intra în detalii cu acești termeni, ci de a avea o idee generală despre aceștia.
În multe cazuri, teama vine din faptul că nu știm ce reprezintă acești termeni. De fapt nu ne confruntăm cu lucruri noi, pentru că lucrăm cu aceleași date, aceleași metode statistice ca acum 10 ani, dar cantitatea de date a crescut și, odată cu aceasta, numărul de soluții pentru a gestiona eficient o astfel de cantitate mare de date. Nu există îndoială că, dacă privim la cantitatea de date generată acum 10 ani și la cantitatea de date electronice pe care o generăm acum, există o diferență semnificativă.
A ș sublinia totuși că, dacă nu avem grijă de datele al căror volum crește în acest moment, va fi mult mai dificil să le procesăm în viitor și s-ar putea să nu putem oferi clienților noștri serviciul pe care îl primesc de la alți furnizori din alte domenii.
Doar pentru a vă oferi câteva exemple concrete, vreau să vă spun că MOKK colectează date în format digital de mai mulți ani. Avem acum date referitoare la peste 10 milioane de cazuri și gestionăm, de asemenea, date referitoare la aproximativ 20 de milioane de clienți.
Ce trebuie să facem cu aceste date – mă refer la curățarea datelor, semnăturile electronice ale datelor sau datele electronice, stocarea fiabilă și menținerea și protejarea disponibilității datelor – este o problemă foarte complexă. Deși avem multe idei despre cum să o facem corect, trebuie să luăm în considerare și reglementările naționale și pe cele europene.
Gândindu-ne la toate acestea, MOKK a decis acum 2 ani, având în vedere că este un subiect atât de complex încât trebuia să fie tratat cu prioritate, să înființeze Institutul de Cercetare a Datelor în cadrul Camerei. Institutul de Cercetare a Datelor a fost înființat de Dr. Tamás Parti, Vicepreședinte al Camerei, al cărui nume ar putea să vă fie cunoscut de la Grupul de Lucru Futurologie al CNUE, care a fost, de asemenea, înființat de dl. Tamás.
Principala sarcină a Institutului de Cercetare a Datelor este să încerce să stabilească o strategie pentru gestionarea datelor, care să includă asigurarea disponibilității, protecția și păstrarea datelor. Aceasta are în vedere și modalități în care analiza acestor date poate identifica proceduri legale sau proceduri interne ce pot fi îmbunătățite, și urmărește și alte zone cum ar fi măsura în care noile reglementări intrate în vigoare și-au atins scopul și în ce măsură.
Desigur, profesioniștii care lucrează în această materie de mulți ani spun adesea „sunt sigur că este așa sau așa”, dar în secolul al XXI-lea nu ne putem permite luxul ca notarii și profesioniștii să nu ia decizii profesionale bazate pe măsurători exacte.
Noi credem că trebuie să începem (să nu mai așteptăm) călătoria aceasta spre digitalizare, pentru că, dacă nu începem să ne ocupăm acum de aceste date, am putea fi într-un dezavantaj semnificativ în 3-5 ani, cu riscuri importante. De fapt, de aceea a fost creat Institutul de Cercetare a Datelor și sarcina sa, pe care o subliniez, nu este să ne dea cea mai bună soluție astăzi, ci să pregătească sarcinile pentru perioada următoare.
În plus față de colectarea și stocarea datelor, trebuie să menționez „curățarea” datelor care este, la rândul său, o prioritate, pentru că, pur și simplu, sistemele nu pot funcționa corect cu date inadecvate. De exemplu, atunci când am început să procesăm date mai vechi, s-a dovedit că existau peste 100 de ortografii diferite ale cuvântului „Ungaria” sau „maghiar” în privința cetățeniei persoanelor fizice, majoritatea fiind, desigur, din cauza erorilor de tastare și abrevierilor. Scopul ”curățării” este acela de a ne asigura că în astfel de cazuri există un singur cod pentru a descrie cetățenia. Dacă acest lucru este făcut, sistemele pot procesa ușor. Și, astfel, este posibil să transformăm multe tipuri de date complexe (de exemplu, imagini, text, fișiere audio) într-un fel de „Lac de date” și nu într-o „Mlaștină de date”, care este mare ca mărime și complexitate, dar practic imposibil de procesat.
Pot oferi un alt exemplu, personal, al importanței acestui lucru – care s-ar putea să li se fi întâmplat și altora dintre noi. Am început să colectez documentele mele importante într-un dosar numit „IMPORTANT”. Cu toate acestea, după un an, nu am putut găsi nimic, pentru că erau aproape 1000 de documente cu nume precum: important.doc, important.txt, important3.txt. Desigur, cu mult timp, redenumire și organizare în subdosare, am reușit să pun lucrurile în ordine, dar aceeași sarcină cu 100.000 sau mai multe documente ar fi fost aproape imposibilă.
În plus față de procesarea datelor, considerăm că disponibilitatea și confidențialitatea datelor sunt de o importanță crucială. Disponibilitatea este adesea mai importantă decât credem.
Din acest motiv, Camera a decis să nu încredințeze arhivarea cantității mari de date pe care o deține (și trebuie să o arhiveze) unui operator, ci a înființat o companie separată pentru a arhiva aceste documente notariale, în cadrul unui program calificat de arhivare de încredere. Sunt mândru să spun că această entitate a Camerei a fost pe Lista Europeană de Încredere Calificată ca furnizor de servicii de arhivare încredere calificat din 2020.
Dacă ne uităm la aceste subiecte: colectare de date, organizare de date, curățare de date, disponibilitate de date, confidențialitate, arhivare, backup de date, devine clar că se impune să reglementăm un astfel de sistem complex într-un mod uniform printr-o singură linie directoare, reprezentată de strategia de date în sine.
Odată ce am acceptat că trebuie să ne ocupăm în mod serios de cantitatea tot mai mare de date, ajungem la capitolul următor: Inteligența Artificială (IA) și Învățarea Automată (ML), baza IA; sunt aceste tehnologii malefice?
La început, m-am gândit să fac o descriere complexă și profundă a IA, ML, dar cred că scopul nu este să oferim o descriere profundă a tehnologiei, ci să arătăm că aceste tehnologii, deși rapide și foarte complexe, sunt departe de a fi de neînțeles.
Ca să simplific: ML poate efectua de fapt o anumită formă de grupare, și voi evidenția două tipuri principale: învățarea supravegheată și învățarea nesupravegheată.
Învățarea supravegheată este atunci când spunem sistemului, de exemplu: să grupeze datele după numele solicitanților și să stocheze aceste date și să le clasifice după adrese în categorii. Scopul este de a face ca sistemul să știe să distingă între categorii (astfel încât să devină detectabil).
Învățarea nesupravegheată este atunci când, de exemplu, dăm sistemului fotografii cu fructe și îi spunem doar să facă o grupare, dar nu îi dăm mai multe date. În acest caz, sistemul efectuează un număr mare de grupări pe baza unor proprietăți de bază diferite și le afișează pe cele mai relevante. Acest sistem nu poate recunoaște fructele arătate într-o imagine dar poate selecta pe cele roșii, galbene sau verzi, rotunde sau alungite.
Scopul este de a face mai multe grupări, pentru că, dacă nu știi inițial ce vrei să grupezi, programul îți poate da sugestii și soluții.
Poate că nu am dat cele mai bune exemple, dar scopul meu a fost să arăt că IA nu gândește, doar numără, produce statistici și ni le oferă într-o formă corectă și, așa cum putem vedea, face acest lucru cu o eficiență surprinzător de bună.
După cum am menționat, utilizând aceste tehnologii, putem distinge ușor între 20-30 de tipuri de documente. Funcționalități similare se pot regăsi cu o frecvență cotidiană, cum ar fi adăugarea de date în foi de calcul Excel, căutarea în tabele, numărarea anumitor elemente din liste, realizarea unor statistici.
Căutarea într-o bază de date după un anumit document din anii precedenți (și care conține un termen special) nu este mai puțin malefică decât utilizarea ML pentru a obține aceste informații mai rapid și mai eficient.
Volumul crescut de date impune noi soluții de căutare și recuperare. Având în vedere că sistemul maghiar conține milioane de documente și date personale, obținerea unui răspuns corect la căutarea ta în câteva secunde este un rezultat foarte bun. Consider important să subliniez faptul că IA însăși nu selectează în conformitate cu nicio metodologie, notarul/angajatul este cel care definește criteriile de căutare, iar sistemul caută doar documentul corespunzător în câteva secunde.
În plus față de căutarea textului, o altă zonă importantă în activitatea notarială/judecătorească este transcrierea, care este realizată în zilele noastre cu ajutorul IA, și nu este nimic malefic în a pune pe hârtie un anumit cuvânt sau expresie rostită.
Cred că și sistemele de recunoaștere facială sunt la fel de utile, deoarece precizia și capacitățile lor depășesc ceea ce putem evalua cu ochii noștri. Să vă dau un exemplu real, care s-a întâmplat acum câțiva ani, al unei victime căreia i-au fost furate documentele, iar apoi un impostor, care arăta exact ca victima, a încercat să retragă bani în numele victimei la o sucursală bancară. În mod ciudat, victima era în sucursală pentru a-și rezolva afacerile, așa că (printr-o pură coincidență) casierul a observat că se întâmplă ceva, a sunat victima la telefonul înregistrat în sistem și a dejucat o faptă penală (desigur, s-a dovedit a fi o fraudă).
Cred că un sistem digital de recunoaștere facială poate oferi o securitate mult mai mare pentru detectarea unor astfel de cazuri, chiar și pentru biroul notarial, deoarece mici discrepanțe pe care un notar le-ar găsi foarte dificil de detectat pot fi identificate de computer cu mult mai multă siguranță. Și, vreau să subliniez din nou ideea că nu este computerul cel care decide identitatea unui client, este în continuare responsabilitatea notarului, pe baza documentelor corespunzătoare. Sistemul poate oferi asistență notariatului, consolidând astfel încrederea în notari.
Aceeași funcționalitate practică poate fi găsită într-un sistem modern de traducere sau în altă soluție/produs de selecție.
De fapt, în acest fel am ajuns la următorul punct: riscurile utilizării acestor instrumente de procesare. Să vă dau un exemplu negativ aici, pentru a ilustra un risc: acum câțiva ani, am auzit următoarea poveste în cadrul unei conferințe despre securitatea informației: au apărut opțiuni de antivirus în cloud unde, prin încărcarea setului de date pentru scanare, documentul putea fi scanat cu mai multe motoare antivirus în același timp. Deși sistemul efectua verificările corespunzătoare și arăta rezultatele, nu evidenția faptul că orice date încărcate de client erau considerate apoi de companie ca fiind proprietatea sa, și într-adevăr, aceste date, adesea conținând informații confidențiale, erau comercializate în spatele scenei.
Problema în această eră digitală nu este așadar utilizarea tehnologiei, ci mai degrabă datele cu care lucrăm și pe care le procesăm care sunt/pot fi deținute de entități pe care nu le cunoaștem. Adevăratul risc este deținerea datelor, obținerea ilegală a datelor. Prin urmare, utilizarea anumitor tehnologii poate constitui un risc din punct de vedere al protecției datelor, dar aici aș sublinia că, dacă nu folosim anumite tehnologii, dacă nu le utilizăm, s-ar putea să nu răspundem unei nevoi de piață care, pe termen lung, ar putea însemna o pierdere de piață pentru notari.
Aici (referindu-ne din nou la gestionarea datelor/utilizatorului menționat anterior) aceste analize nu sunt malefice, dar dacă putem realiza singuri analize asupra propriilor date, putem reduce semnificativ riscurile și expunerea noastră. Dar pentru a procesa datele într-un mod semnificativ, asistența colegilor IT nu va fi suficientă, deoarece interrelaționările și procedurile care caracterizează funcționarea sistemului notarial pot fi definite doar de către un profesionist. Cred că acesta este un punct foarte interesant și este probabil ca aici să apară noi domenii de expertiză, dar este deja evident că notarii și specialiștii IT vor trebui să coopereze într-o măsură mult mai mare în gestionarea acestor sarcini decât a fost cazul până acum.
Și este clar că acestea nu sunt sarcini pentru viitorul îndepărtat, ci trebuie examinate și rezolvate acum. Necesitatea unei cooperări mai strânse între notari și IT în această eră nouă și în aceste noi domenii nu înseamnă că notarii trebuie să devină specialiști IT și să învețe să programeze, ci mai degrabă că trebuie să dobândească o nouă viziune asupra gestionării datelor, securității și utilizării lor.
Pentru a rezuma tot ce am menționat mai sus, ceea ce MOKK consideră a fi cea mai mare sarcină în următorii ani este asigurarea faptului că această cantitate tot mai mare de date este accesibilă, confidențială și intactă, și că poate fi păstrată pe termen lung, deoarece acest lucru va asigura că notariatul poate continua să își îndeplinească aceeași funcție de încredere în era digitală, așa cum a făcut-o și în trecut. O altă sarcină este să ne familiarizăm cu noile tehnologii care pot părea intimidante la început, dar odată înțelese, în majoritatea cazurilor, frica se dovedește a fi bazată pe o lipsă de înțelegere a modului în care funcționează aceste tehnologii.
Este sarcina noastră să oferim noii generații de notari un ansamblu de cunoștințe și procese care pot asigura durabilitatea notariatului într-o lume atât de schimbătoare, chiar și cu astfel de evoluții.
Coordonatorul departamentului IT al Camerei Maghiare a Notarilor de Drept Civil
* Articolul a fost redactat în limba engleză și tradus și adaptat în redacția ziarului