În era digitală contemporană, conceptul de succesiune a evoluat dincolo de domeniul fizic, dând naștere unor provocări juridice complexe în ceea ce privește gestionarea și moștenirea activelor digitale.
Succesiunea digitală, un domeniu relativ nou în studiile juridice, se confruntă cu sarcina complicată de a categorisi și a gestiona activele digitale pe care o persoană le lasă în urmă. În principal, în această discuție, se pune problema de a distinge între active patrimoniale și nepatrimoniale în domeniul digital.
Activele patrimoniale, care au o valoare economică, cum ar fi conturile bancare online sau monedele digitale, sunt relativ simplu de gestionat din punct de vedere juridic. Lucrurile se complică atunci când ne gândim la active digitale cum ar fi conturile de rețele sociale, arhivele de email și bibliotecile digitale personale. Aceste active deseori se află cumva la mijloc, încorporând atât o valoare sentimentală, cât și un potențial economic.
Mai mult, provocările juridice ale succesiunii digitale sunt complicate și mai mult de legile stricte privind protecția datelor. Aceste legi, concepute pentru a proteja informațiile personale, intră adesea în conflict cu principiile moștenirii, conducând la dileme juridice privind accesarea sau transferul activelor digitale post mortem.
Evoluția tehnologică impune noi competențe profesionale în domeniul planificării patrimoniale și al gestionării datelor digitale. Un rol fundamental poate fi jucat de notarii care oferă tradițional consultanță clienților interesați de modul în care pot să dispună de bunurile lor mortis causa. Informațiile de bază cu privire la tehnologii, dar și cu privire la reglementările europene în materie trebuie să fie însușite de profesioniștii interesați să activeze în domeniul descris.
În ceea ce privește sfera non-patrimonială a succesiunii digitale, în ultimii ani au apărut probleme în cazul moștenirii conturilor din rețelele sociale atunci când, de exemplu, persoane tinere au decedat, lăsând în urmă un patrimoniu digital. Adesea, părinții îndoliați sau tutorii solicită acces la conturile din rețelele sociale ale decedatului pentru a recupera amintiri, pentru a înțelege circumstanțele care au dus la decesul lor, sau pur și simplu ca parte a procesului lor de doliu.
Sunt multe valențe ale problemei, de natură legală, etică dar și de confidențialitate a datelor.
Platformele de rețele sociale sunt guvernate de politici stricte de confidențialitate și acorduri ale utilizatorilor. Aceste politici stipulează adesea că aceste conturi sunt netransferabile și că drepturile de acces la cont încetează la moartea utilizatorului. Aceasta reprezintă o barieră legală pentru părinții care încearcă să acceseze conturile, deoarece acești termeni sunt concepuți pentru a proteja confidențialitatea nu numai a celui decedat, dar și a celor cu care acesta a comunicat.
Regulamentul general privind protecția datelor (RGPD) nu cuprinde reguli specifice pentru acestea. Prin urmare, statele au abordat diferit problema. Un caz semnificativ din Germania a stabilit un precedent important (BGH, 12.7.2018, Cazul III ZR 183/17). Părinții unei adolescente decedate au solicitat acces la contul său de Facebook pentru a afla dacă moartea acesteia a fost un suicid. Inițial, Facebook a refuzat accesul, invocând preocupări privind confidențialitatea informațiilor personale ale utilizatorilor terți. Totuși, Curtea Federală Germană (Bundesgerichtshof) a decis în favoarea părinților, afirmând că conținutul contului făcea parte din moștenire, la fel ca scrisorile și jurnalele. Pentru a acorda acces la datele persoanei decedate, Curtea Germană a trebuit să declare ca inechitabile unele clauze standard specifice adoptate de platforma de rețea socială.
Alte state, cum ar fi Franța și Italia, au adoptat reguli care permit rudelor apropiate accesul la datele persoanei decedate. În plus, aceste reguli permit persoanei interesate să se ocupe din timp de gestionarea propriilor date sau să numească un reprezentant care, după moartea sa, va gestiona datele personale. Aceste sisteme par să fie o soluție destul de bună și un stimulent pentru oameni să se ocupe de gestionarea datelor în cadrul unui „testament digital” care reglementează gestionarea conturilor de e-mail, a rețelelor sociale și a altor asemenea. Trebuie subliniat că regulile privind protecția datelor post mortem nu influențează aplicarea legii succesiunii în ceea ce privește drepturile patrimoniale.
În cadrul disputelor legate de o succesiune, informațiile din conturile de e-mail și rețelele sociale pot avea mare importanță și pentru executarea testamentelor, de exemplu, pentru a interpreta voința reală a testatorului sau pentru a stabili dacă a fost exercitată o influență nedreaptă asupra testatorului. Aceste informații, ascunse în conturile digitale, pot fi, de asemenea, importante pentru determinarea întinderii patrimoniului.
Probleme mai complexe apar în legătură cu activele digitale care au natură patrimonială. Activele digitale cu valoare patrimonială fac parte din patrimoniul decedatului, la fel ca orice alt activ. Proprietarii pot dispune de activele lor digitale prin testament, iar membrii familiei care au drepturi ce țin de rezerva succesorală și pot obține protecție legală inclusiv în instanță, și în ceea ce privește aceste active.
Probleme specifice apar în legătură cu activele cripto stocate prin tehnologia blockchain, cum ar fi Bitcoin sau Ethereum. În acest caz, este necesar să se facă distincție între custodia centralizată exercitată de furnizorii de servicii de active cripto precum Coinbase și Binance și cazurile în care utilizatorii își stochează activele cripto prin portofele non-custodiale.
În primul caz, proprietarul activelor le deține prin intermediul unui cont unde activele cripto sunt ținute în custodie de furnizorul de servicii. Drepturile moștenitorilor sau ale altor beneficiari pot fi exercitate, prin urmare, în raport cu furnizorul de servicii de active cripto. Moștenitorii trebuie să dovedească că titularul contului a decedat și existența unui titlu legitim asupra activelor cripto (un certificat de moștenitor legal sau testamentar de ex.). Spre deosebire de ce se întâmplă cu băncile și alți intermediari foarte reglementați, furnizorii de servicii de active cripto nu se supun unor reguli specifice și nu au dezvoltat încă practici unitare sau politici generale în materie.
Dificultăți mai mari apar în cazurile în care activele cripto ale decedatului sunt deținute printr-un portofel non-custodial. Putem lua exemplul Bitcoin. În lumea Bitcoin, o tehnologie cunoscută sub numele de criptografie cu cheie publică stă la baza securității și proprietății activelor cripto. Acest sistem folosește două tipuri de chei: o cheie publică și o cheie privată, care împreună permit tranzacții digitale sigure. Cheia publică poate fi comparată cu o adresă pe care o împărtășești cu alții pentru a primi Bitcoin. Aceasta este derivată matematic din cheia privată și este vizibilă public pe blockchain, registrul descentralizat al Bitcoin. Cu toate acestea, în ciuda vizibilității sale, cheia publică nu dezvăluie cheia privată datorită complexității algoritmului criptografic.
Pe de altă parte, cheia privată este asemănătoare cu cheia unui seif. Este un număr secret care îi permite proprietarului de Bitcoin să transfere sau să cheltuie Bitcoinii săi. Cheia privată trebuie să rămână confidențială în permanență, deoarece posesia ei dezvăluie, în esență, proprietatea Bitcoinilor asociați cu cheia publică corespunzătoare. Când se inițiază o tranzacție, cheia privată generează o semnătură digitală, care este o dovadă criptografică ce verifică proprietatea și autenticitatea tranzacției fără a dezvălui însăși cheia.
Nivelul de securitate al cheilor private generează provocări semnificative, în special dacă acestea sunt pierdute. Pierderea unei chei private înseamnă pierderea accesului la Bitcoinii asociați cu aceasta. Spre deosebire de sistemele bancare tradiționale, nu există o autoritate centrală sau un serviciu pentru clienți ce dețin Bitcoin care să ajute la recuperarea cheilor pierdute sau uitate. Această pierdere este ireversibilă, iar Bitcoinii devin permanent inaccesibili, fiind efectiv scoși din circulație. Această finalitate subliniază importanța critică a gestionării și backup-ului sigur al cheilor private. Utilizatorii recurg adesea la copii fizice, portofele hardware sau soluții de stocare digitală sigure, dar fiecare metodă are propriile sale riscuri, cum ar fi deteriorarea fizică, furtul sau eșecul tehnologic. Provocarea constă în echilibrarea securității cu accesibilitatea, asigurându-se că cheile private sunt protejate atât de accesul neautorizat și pierdere, cât și accesibile atunci când este nevoie.
Provocările sunt și mai evidente în cazul succesiunii digitale, deoarece persoana interesată trebuie să găsească o modalitate de a transfera informațiile despre cheile private către moștenitori. Problema principală este că, în situația în care cheile private sunt cunoscute și utilizate de persoane cu intenții rele, există un risc ridicat de a pierde activele cripto din cauză că datele de identificare nu sunt disponibile pe blockchain.
În lumina celor menționate mai sus, pare clar că notarii pot oferi servicii inovatoare în domeniul succesiunii digitale, nu doar pentru a-și asista clienții în pregătirea unei succesiuni digitale, ci și pentru a se asigura că documentele de planificare a patrimoniului sunt executate corespunzător.
Notarii pot contribui la păstrarea în siguranță a documentelor originale de planificare a patrimoniului și pot oferi sfaturi despre cum să structureze un „testament digital” adecvat, care ar putea cuprinde aspecte patrimoniale și nepatrimoniale. Ei păstrează arhiva documentelor notariale, ceea ce poate fi util în cazul în care originalele se pierd sau sunt contestate.
Pentru a oferi acest tip de servicii, notarii trebuie să înțeleagă cum să aplice regulile tradiționale ale dreptului succesoral la categoriile emergente de active și să dezvolte practici comune în acest domeniu. Acest lucru poate fi deosebit de important în cazurile de împărțire a bunurilor între diferiți moștenitori sau alți beneficiari. Notarii trebuie să știe cum este reglementat accesul la activele digitale și cum poate fi determinată posesia și proprietatea asupra activelor digitale. Un ajutor semnificativ poate fi oferit de noile „Principii UNIDROIT privind activele digitale și dreptul privat”. Principiile sunt destinate să ofere îndrumări tuturor practicienilor, judecătorilor, arbitrilor, legislatorilor și participanților la această piață care se ocupă de active digitale, în special în cazul transferurilor și conflictelor privind proprietatea acestor active.
Revoluția digitală devine din ce în ce mai puternică și nu suntem departe de lumea în care fiecare individ va trebui să se ocupe de modalitatea de transmitere post mortem a activelor sale digitale. Notarii vor trebui să fie pregătiți să abordeze o astfel de schimbare paradigmatică în societate. Cele mai bune practici și cooperarea internațională vor fi cheia pentru a găsi soluții adecvate capabile să protejeze voința defunctului și interesele beneficiarilor.
Francesco Paolo Patti
Profesor asociat, Universitatea Bocconi, Milano