Dialog între Romelia Dragomir, notar, și Valeriu Stoica, profesor universitar și avocat, despre minte și suflet în profesia de notar dar și despre locul notarului între profesiile juridice
R.D. Ce rol are cultura umanistă în profilul profesioniștilor în științe juridice: magistrat, avocat, notar?
V.S. Omul are minte și suflet. Pentru a se înțelege pe sine și pentru a-i înțelege pe ceilalți, ființa umană trebuie să caute, să cerceteze, să descopere valorile și principiile care îi pun în lumină esența divină. Demnitatea, libertatea și siguranța persoanei sunt, în egală măsură, valori și principii care nu pot fi înțelese fără curiozitatea perpetuă și atașamentul solid față de cultura umanistă. Afirmația este valabilă pentru orice profesionist, deci și pentru profesioniștii dreptului. Închiderea între zidurile profesiei, fie ele oricât de largi, este o soluție plină de riscuri nu numai pentru judecători, procurori, avocați, notari, consilieri juridici, executori judecătorești, specialiști în insolvență, ci și, mai ales, pentru beneficiarii serviciilor acestora. Profesioniștii dreptului trebuie să înțeleagă oamenii care au nevoie de ei. Fără cultură umanistă, înțelegerea nu este posibilă. Iar cultură umanistă înseamnă literatură, muzică, arte plastice, teatru, creații cinematografice, metafizică, filozofie morală, filozofie politică și, nu în ultimul rând, filosofia dreptului. Pasiunea pentru profesie trebuie să fie dublată de pasiunea pentru cultura umanistă. Sunt două pasiuni care nu ies niciodată la pensie.
R.D. Cum interferează rolul magistratului, al avocatului și al notarului în realizarea unui circuit civil bazat pe raporturi juridice adevărate?
V.S. Există un spațiu juridic național, integrat în spațiul juridic european. Unitatea și armonia acestor spații juridice – întemeiate pe demnitatea, libertatea și siguranța persoanei – depind de toți profesioniștii dreptului, nu numai de magistrați, de avocați și de notari. Juriștii au creat aceste spații de demnitate, libertate și siguranță, ei le pot consolida, dar tot ei le pot distruge. Dacă își trădează misiunea, dacă abandonează adevărul și dreptatea, juriștii de astăzi pot să distrugă ceea ce au creat predecesorii lor de-a lungul a două milenii și jumătate.
R.D. Cum vedeți digitalizarea în profesiile juridice, instrument sau preluare a funcției?
V.S. Dezbaterea cu privire la digitalizarea societății, mai ales sub aspectul inteligenței artificiale, este amplă, intensă și născătoare de controverse. Sunt periculoase tendințele de a autonomiza inteligența artificială, de a o transforma din obiect în subiect de drept. Rațiunea și sufletul omului nu pot fiu înlocuite niciodată de o creație a acestuia. Sunt trufași și naivi cei care cred că o creație a omului ar putea să îl înlocuiască pe om, creația lui Dumnezeu. Este regretabil că nu sunt puțini cei care emit asemenea opinii, în concordanță cu teoriile juridice privind extinderea sferei subiectelor de drept, pentru a include, de exemplu, animale sau entități abstracte, cum ar fi generațiile viitoare. Opiniile și teoriile de acest fel relativizează sistemul de drept, dizolvă valorile și principiile care îi dau coerență și creează incertitudini nesfârșite.
Cred că acest avertisment este valabil și pentru profesiile juridice, inclusiv pentru profesia de notar public. Digitalizarea, inteligența artificială sunt și vor fi doar instrumente pentru profesioniștii dreptului, iar nu înlocuitorii acestuia.
R.D. În contextul multiplelor reglementări juridice din România și din Uniunea Europeană, care este rolul notarului public în circuitul civil astăzi?
V.S. Se vor împlini anul următor 30 de ani de la liberalizarea profesiei de notar. În timpul regimului comunist, această profesie nu a fost una liberală. Denumirile „notariat de stat” și „notar de stat” înlăturau orice confuzie, marcând deplina integrare a acestei profesii în canoanele etatiste ale regimului comunist. La inițiativa și cu contribuția majoră a notarilor a fost adoptată în anul 1995 reglementarea legală care a permis transformarea radicală a acestei profesii, atât sub aspectul atribuțiilor, cât și sub aspectul organizării instituționale, în acord cu exigențele democrației constituționale și ale economiei de piață libere, întemeiată pe proprietatea privată. Notarii publici au luat locul notarilor de stat.
A fost un fel de miracol. Peste noapte, bugetul de stat a fost eliberat de cheltuielile pentru plata salariilor și pentru sediile fostelor notariate de stat, câștigând în schimb o sursă financiară substanțială, care a crescut an de an. Cea mai importantă consecință a acestei reforme a profesiei de notar a fost creșterea gradului de satisfacere a nevoilor beneficiarilor serviciilor notariale, ținând seama că aceste nevoi au crescut și s-au diversificat exponențial în condițiile refacerii structurii proprietății private și ale volumului tot mai mare de schimburi patrimoniale între consumatori, între întreprinzători și între consumatori și întreprinzători.
Notarii publici au avut, au și vor avea un rol crucial pentru securizarea actelor juridice pe care se bazează aceste schimburi patrimoniale. Securitatea circuitului civil, sub ambele sale aspecte, cel static și cel dinamic, depinde, în bună măsură, de activitatea notarilor publici.
Această activitate este relevantă și în sfera relațiilor nepatrimoniale, mai ales ca urmare a lărgirii competenței notarilor publici în materia relațiilor de familie. Dimensiunea juridică a acestor activități este dublată de o dimensiune socială și psihologică, notarii publici având atribuții importante cu privire la desfacerea căsătoriei și a tuturor consecințelor personale și patrimoniale ale divorțului.
În contextul multiplicării reglementărilor juridice interne și europene, notarii publici sunt călăuze indispensabile pentru persoanele fizice și pentru persoanele juridice pe căile tot mai labirintice ale dreptului.
R.D. În actuala societate concurențială în care principiile etice profesionale par concepte învechite și depășite, care este valoarea deontologiei profesionale?
V.S. Răspunsul la această întrebare este sugerat în răspunsul la întrebarea precedentă. Este adevărat că democrația constituțională și economia de piață înseamnă un mediu concurențial, uneori cu manifestări intense, dar nu trebuie să se uite că acest sistem politic și economic presupune concurența onestă. Competiția nu exclude deontologia profesională. Dimpotrivă, în absența normelor deontologice, competiția este distrugătoare, în primul rând pentru cei care le abandonează.
Pe termen mediu și pe termen lung câștigă cei care respectă principiile etice profesionale. Iar viața nu este atât de scurtă încât să fie susținută numai de termene scurte.