Un oraș în miniatură. Un furnicar compact de oameni foarte diferiți pe care-i aduce împreună povestea. Construit de edituri de la schele și până la ultimul titlu pus pe raft, fir de floare aranjat în glastră sau sacoșă de pânză expusă într-un stand, e un ansamblu ad hoc de ficțiune și dezvoltare personală, psihologie și carte pentru copii, lucrare de specialitate și triumf literar în curs de clasicizare. Tot ce alimentează mintea omenească, imaginația, nevoia de cunoaștere și de proiecție, curiozitatea și explorarea, impulsul călătoriei interioare și exterioare există în această combinație fascinantă prin arhitectura ei de titluri și de rezolvări concrete ale spațiului alocat, care nu e nici librărie, nici bibliotecă, nici club de lectură, nici festival literar, ci o imensă scenă deschisă în care cititorii, scriitorii, criticii, editorii, redactorii, traducătorii sau, pur și simplu, pasionații de carte trăiesc timp de câteva zile în perfectă sincronicitate cu literatura lumii, de orice fel ar fi ea.
Cartea, în sine, e o marfă versatilă și volatilă; unică prin lipsa ei de previzibilitate, prin reveria care o construiește, prin umanitatea fără de care nu ar exista. Vinzi o poveste, o stare, un cumul de informații, un mindset, o expunere de caz, o posibilitate, o speculație, o cercetare sau, altfel spus, produsul minții altcuiva. Felul în care ajung să comunice mințile noastre într-un spațiu prestabilit, cu lectura ca unic fundament, depășește cu mult granițele comercialului. Într-un târg de carte au loc lansări, se comentează titluri spectaculoase, se organizează momente de lectură, se prezintă și se lansează colecții, se dau autografe, se fac fotografii, se cumpără cărți, idei și speranțe dar, poate cel mai important, se nasc conversații.
Bookfest 2024 a fost, și din acest punct de vedere, o mare conversație culturală. Între public și scriitori. Între edituri și piața de carte. Între oamenii care citesc. Între cei care construiesc dinamici sociale și politici educaționale. Între noi și ceilalți. Poate cel mai important lucru, într-un asemenea moment expandat pe durata a câteva zile cu program fix, e felul în care povestea ne aduce împreună, democratizează orgolii, demitizează și deconstruiește granițele false dintre oameni.
Abraham Verghese, Alice Munro, Alex Michaelides, Valérie Perrin, Ann Napolitano, Pedro Almodóvar, David Goggins sunt autori cu un public atât de diferit încât, la prima vedere, între cititorii lor stau niște continente imaginare. Și, totuși, același cititor poate consuma cu aceeași voracitate bibliofilă o saga palpitantă care acoperă 70 de ani din istoria Indiei moderne, thriller cinematografic de bine scris, proză scurtă semnată în mod surprinzător de unul dintre cei mai strălucitori regizori ai finalului de secol XX și ai începutului de secol XXI, cărți care te învață cum să-ți depășești propriile limite și să negociezi continuu cu propria ta minte sau romane care, în lumea noastră agitată, propun o versiune contemporană emoționantă a romanului clasic semnat de Louisa May Alcott – Fiicele Doctorului March.
Fie că vorbim de literatură clasică sau inovativă, de proză young adult, de fast fiction sau de marile succese literary, târgurile de carte sunt momentul în care toate editurile propun publicului ce au mai bun, mai nou, mai provocator, mai în ton cu spiritul vremurilor sau, dimpotrivă, mai în contra vântului. Sunt spații ale marilor descoperiri, ale întâlnirilor privilegiate, ale difuzoarelor care fac să se întretaie decibelii unor voci cunoscute, ale emoțiilor copleșitoare, ale eforturilor fantastice făcute de niște echipe care se întâmplă să creadă în câteva lucruri esențiale pentru supraviețuirea noastră morală, ca societate: că suntem niște oameni care citesc. Care vor să știe mai multe despre ei înșiși, despre locul lor în lume, despre ceilalți și despre inepuizabilele resurse ale minții omenești.
Că avem nevoie să citim.
Și că vom citi în continuare.
Cristina Vorniceanu Vidrașcu, notar public
