Moștenirea digitală. Transferul monedelor digitale de tip bitcoin prin succesiune
Decembrie 2024

I. Introducere

Conform legislației interne, monedele virtuale sunt definite ca „(…) o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și poate fi transferată, stocată și tranzacționată electronic”ⁱ. Totodată, activele digitale de tip bitcoin pot fi înțelese în sens larg ca fiind reprezentări digitale ale valorii, securiate prin intermediul criptografiei, care pot fi transferate, stocate sau tranzacționate electronic prin intermediul tehnologiei registrului distribuit, tehnologie cunoscută sub numele de blockchain.

Aspectele de drept privat ale monedelor digitale generează o serie de dileme legale legate de drepturile lor, precum dreptul de a poseda, transfera sau gaja. Conceptele tradiționale folosite în dreptul privat sunt provocate de activele digitale atât din cauza naturii lor noi și complexe, cât și prin prisma situațiilor transfrontaliere pe care le implică. În prezent, nu există un regim internațional unitar care să guverneze activele digitale.

În ciuda popularității crescute a criptomonedelor, problema transferului acestora în cazul decesului proprietarului rămâne insuficient explorată în literatura de specialitate. Spre deosebire de activele financiare tradiționale, criptomonedele sunt deținute în portofele digitale protejate de chei private, iar accesul la aceste portofele este esențial pentru gestionarea și transferul monedelor digitale. Astfel, criptomonedele pot deveni inaccesibile după moartea proprietarului, ducând la pierderi financiare semnificative, în lipsa unui mecanism clar de transfer al acestor chei private.

II. Modul de funcționare al criptomonedelor

Tehnologia blockchain, tranzacțiile și toate elementele lor, precum diferitele tipuri de portofele digitale, sunt componente fundamentale ale ecosistemului criptomonedelor. De asemenea, un alt aspect de interes pentru problematica studiată este dreptul de proprietate asupra criptomonedelor, care poate fi obținut prin diverse modalități, inclusiv mining (minerit) și trading (tranzacționare).

Tehnologia blockchain este vitală pentru funcționarea criptomonedelor și joacă un rol esențial în contextul moștenirii digitale. Pe scurt, blockchain-ul poate fi definit ca un registru digital de date distribuit între toți participanții, care înregistrează toate tranzacțiile efectuate cu criptomonede și asigură integritatea și transparența acestor tranzacții.

Un registru de date de tip blockchain este compus dintr-o serie de „blocuri” (care conțin date) legate între ele în ordine cronologică, fiecare bloc conținând un set de tranzacții verificate și un hash criptografic – adică o amprentă digitală unică – al blocului anterior. Hash-ul este un identificator unic generat prin aplicarea unei funcții criptografice asupra datelor din blocul anterior, asigurând astfel integritatea întregului lanț în ansamblul său. Acest mecanism face ca modificarea unui bloc anterior să fie extrem de dificilă, deoarece ar necesita recalcularea hash-urilor pentru toate blocurile următoare, acțiune care ar fi rapid detectată de restul nodurilor/participanților din rețeaⁱⁱ. Astfel, blockchain-ul asigură o transparență și o securitate ridicată, fiind un instrument pentru înregistrarea și verificarea tranzacțiilor financiare și nu numai.

Blockchain-ul funcționează prin intermediul unei rețele descentralizate de noduri (fiecare nod reprezentând un computer) care mențin și validează acest tip de registru de date distribuit. Fiecare nod posedă o copie completă a blockchain-ului și participă în mod activ la procesul de validare a tranzacțiilor. Când o tranzacție nouă este generată, aceasta este transmisă către întreaga rețea. Nodurile validează tranzacția, prin intermediul unor procese tehnice criptografice, verificând semnăturile digitale și asigurându-se că expeditorul are suficiente fonduri disponibile. Tranzacțiile validate sunt apoi grupate în blocuri și adăugate la blockchain printr-un proces numit „minerit”ⁱⁱⁱ. Acest proces de validare descentralizată, distribuită egal între toți membrii rețelei, conferă sistemului blockchain un grad înalt de securitate.

Mineritul este procesul prin care nodurile (sau minerii) concurează pentru a adăuga un nou bloc la blockchain. Minerii rezolvă probleme matematice complexe pentru a găsi un hash care îndeplinește anumite criterii predeterminate (de exemplu, începe cu un număr specific de zerouri). Primul miner care rezolvă problema adaugă blocul la blockchain și primește o recompensă în criptomonedă. Acest mecanism de consens, cunoscut sub numele de „Proof of Work” (PoW), asigură securitatea și integritatea rețelei, făcând dificilă modificarea tranzacțiilor înregistrate^iv. Mecanismul de consens este esențial pentru prevenirea atacurilor și manipulărilor în rețea, deoarece necesită un efort computațional semnificativ pentru a valida tranzacțiile, descurajând astfel activitățile frauduloase.

Portofelele digitale pentru criptomonede sunt fundamentale pentru utilizarea blockchain-ului și monedelor digitale datorită faptului că fiecare utilizator care intenționează să utilizeze platforma blockchain pentru orice tranzacție trebuie să folosească un astfel de instrument. Spre deosebire de portofelele tradiționale, criptomonedele nu sunt stocate efectiv în acest tip de portofel. Criptomonedele nu sunt stocate într-o locație unică și nu există fizic nicăieri; ele există doar ca date ale tranzacțiilor stocate pe blockchain. Portofelele permit utilizatorului să creeze un cont, adică o pereche de cheie privată și cheie publică și să le stocheze într-un astfel de portofel. Pentru a efectua orice tranzacție pe blockchain, un utilizator trebuie să semneze deținerea monedelor către adresa portofelului său. Nu există un schimb real de monede efective, ci un schimb de valori ale datelor tranzacției creat pe blockchain, astfel realizându-se o schimbare în balanța portofelului digital al utilizatorului^v. Portofelul digital este un instrument esențial pentru interacțiunea cu tehnologia blockchain.

Portofelele pentru criptomonede sunt de mai multe feluri cum ar fi: portofele de tip „desktop”, portofele online ( „web wallets”), portofelele mobile (aplicații pentru smartphone-uri), portofelele hardware sau „offline”, portofelele „reci” („cold wallets”) sau portofelele „calde” („hot wallets”). Alegerea portofelelor pentru criptomonede trebuie făcută în funcție de necesitățile utilizatorului în ceea ce privește securitatea și necesitățile personale. Fiecare tip de portofel are caracteristici și niveluri de securitate unice, astfel încât este esențial ca selectarea să fie facută în funcție de cerințele individuale și de modelul de utilizare^vi.

Din punct de vedere tehnic, criptomonedele funcționează cu cheile digitale ale deținătorilor. Aceste chei sunt generate în perechi: fiecare pereche conține o cheie publică și una privată; aceste chei sunt create și stocate de portofelele digitale amintite anterior. După cum sugerează și denumirea, cheia publică este disponibilă în mod public și este utilizată pentru a genera o adresă, unde este înregistrată proprietatea criptomonedei. Comparativ cu sistemul financiar tradițional, cheia publică poate fi asemănată numărului contului bancar. Cheia privată aparține strict deținătorului și nu este niciodată dezvăluită, pentru a păstra integritatea fondurilor disponibile. Comparativ cu sistemul financiar tradițional, cheia privată poate fi asemănată cu codul PIN.

Ca o remarcă suplimentară, trebuie amintit faptul că există mai multe modalități de a intra în posesia criptomonedelor, cele mai populare fiind mining-ul (crearea lor printr-un procedeu tehnic denumit „minerit”, descris succint anterior) și achiziția prin intermediul exchange-urilor (obținerea prin intermediul platformelor de tranzacționare).

III. Succesiunea având ca obiect criptomonedele.

Cadru legislativ

Deși la nivel global criptomonedele nu beneficiază în acest moment de o reglementare unitară, efortul ultimilor ani de încadrare juridică și legiferare a acestor bunuri s-a concretizat recent, într-un Regulament european, care definește și stabilește cadrul juridic legal valabil pentru statele aparținând Uniunii Europene.

Noua legislație europeană intrată recent în vigoare, respectiv Regulamentul european MiCA^vii, prin prevederile art. 3 alin. (1) pct. 5, definește criptomonedele sau criptoactivele ca fiind „o reprezentare digitală a unei valori sau a unui drept care poate fi transferată și stocată electronic, utilizând tehnologia registrelor distribuite sau o tehnologie similară”^viii.

Apariția Regulamentului MiCA a fost necesară în vederea creării unui cadru armonizat specific la nivelul Uniunii Europene pentru piețele criptoactivelor, care să conțină norme specifice pentru criptomonede și serviciile și activitățile conexe care nu erau vizate de actele legislative ale Uniunii privind serviciile nefinanciare. Lipsa unui cadru general de reglementare al Uniunii Europene pentru piețele criptoactivelor ducea la o „fragmentare legislativă” care denatura concurența pe piețele interne, existând o multitudine de riscuri la care erau expuși deținătorii de criptomonedă^ix. Deși vizează o zonă încă nelegiferată complet, Regulamentul MiCA se dorește a fi punctul de referință global^x și are ca domeniu de aplicare persoanele fizice și juridice precum și anumite întreprinderi care sunt implicate în emiterea, oferta publică de criptoactive și admiterea la tranzacționare a criptoactivelor sau cele care furnizează servicii de criptoactive în Uniunea Europeană^xi.

Planificarea succesiunii

În ultima perioadă conceptul de succesiune sau moștenire digitală a început să manifeste valențe din ce în ce mai însemnate. În acest context, o parte din scopul studiului nostru este găsirea unor răspunsuri la întrebări relevante, cum ar fi: Ce se întâmplă cu criptomonedele unei persoane post-mortem? Pot fi acestea transferate prin succesiune? Cum pot moștenitorii să afle dacă autorul lor avea în proprietate criptomonede și cum pot intra efectiv în posesia acestora? Ce implicații juridice poate avea transferul lor prin succesiune și care sunt reglementările fiscale aplicabile?

În acest sens, diverse state au început să legifereze și să recunoască posibilitatea transmiterii prin succesiune a criptomonedelor, ele fiind considerate bunuri care pot fi transferate, atât între vii, cât și pe cale succesorală.

Datorită caracteristicilor specifice ale acestor criptomonede, transmiterea lor post-mortem implică o serie de probleme cum ar fi problema descentralizării, a pseudo-anonimității și a confidențialității, iar din această cauză, moștenitorii nu au o autoritate centrală căreia să se adreseze pentru a afla informații cu privire la aceste dețineri. Astfel, pentru a dobândi posesia asupra acestor criptomonede și pentru a accesa un portofel virtual, o persoană, în situația noastră moștenitorii, trebuie să cunoască faptul existenței criptomonedelor și să dețină cheile de acces.

Un studiu publicat 2020^xii evaluează că 89% din posesorii de criptomonedă sunt îngrijorați cu privire la soarta, după decesul lor, a acestor bunuri pe care le dețin, timp în care doar 23% au un plan documentat în această privință. Dintre aceștia din urmă, doar 7% au întocmit un legat care să includă monedele digitale. În același timp se estimează că la nivel global 20% din numărul total de Bitcoin sunt pierduți și nu se mai pot recupera niciodată, datorită decesului deținătorului lor și a lipsei transmisiunii cheilor de acces care sunt irecuperabile.

În acest context și pentru aceste motive, atunci când se vorbește de succesiunea criptomonedelor trebuie în primul rând să se pună un accent foarte mare pe planificarea succesorală. Toate persoanele deținătoare de criptomonedă ar trebui să știe sau să fie sfătuite de către specialiștii în drept ca în primul rând, prin intermediul unui testament, sau printr-o altă formă juridică să aducă la cunoștința moștenitorilor, faptul că sunt deținători de criptomonede și unde anume acestea se află, respectiv codul numeric sau QR al portofelului.

IV. Metode de transfer a criptomonedelor prin succesiune si implicațiile legislative

În această privință este necesar să se facă o clasificare între variantele de modalități de deținere. Dacă aceste monede se află în portofelele electronice, se va aplica varianta propusă mai sus, cea referitoare la utilizarea testamentului.

Pe de altă parte, ele mai pot fi deținute și în anumite platforme de schimb existente (exchange), cum ar fi Coinbase, Kraken, sau Binance care au anumite informații despre proprietarii de criptomonedă. În această ipoteză, dar având anterior cunoștință că autorul lor ar fi fost deținător de criptomonede înregistrate pe aceste platforme, aceste entități ar putea emite anumite informații necesare pentru efectuarea succesiunii.

Pentru a avea acces efectiv la criptomoneda aflată în aceste portofele, moștenitorii trebuie să intre în posesia cheilor de acces. Dacă o persoană dobândește aceste chei, devine automat proprietarul și utilizatorul acelui portofel și a valorilor deținute în el.

Aceasta este momentan cea mai mare provocare pe care o presupune planificarea succesorală în privința transferului criptomonedelor. Care este cea mai bună și mai ales sigură variantă de transfer a acestor chei? Planificarea succesorală trebuie să prevadă foarte clar și această modalitate de transfer.

În literatura de specialitate s-au conturat mai multe modalități aplicate în practică, acestea fiind clasificate în trei categorii^xiii, cu avantajele si dezavantajele specifice:

1. Metoda tradițională – implică utilizarea unui testament în care să fie indicate existența portofelului precum și cheile de acces.

2. Metoda tehnologică – implică diferite modalități sau programe de transfer implicite care se află în aceste portofele, anumite sisteme automate de transfer, pe baza contractelor smart și a dovezii decesului deținătorului.

3. Metoda mixtă – include moștenirea acestor portofele electronice atât în format fizic, cât și electronic. Cheile de acces pot fi lăsate în locuri cum ar fi cutii de valori bancare sau depozite, iar locația lor poate fi indicată în textul unui testament. Dacă este vorba despre o platformă de schimb moștenitorul poate folosi modalitățile cunoscute de până acum să își demonstreze calitatea de moștenitor și să i se acorde accesul la aceste conturi.

Se pare că în acest moment, metoda cea mai utilizată este cea mixtă, fiind considerată cea mai sigură modalitate de transfer.

Implicațiile legislative

Luând în considerare natura juridică a acestor bunuri și faptul că posesia cheilor și a numărului de portofel valorează automat și proprietate, o altă întrebare de luat în calcul este: care ar mai fi necesitatea transferului acestor criptomonede prin succesiune, atât timp cât se pot transmite pe cale directă? Considerăm că, în toate cazurile, pentru a intra în posesia spre exemplu a cutiei de valori bancare, sau a altor variante de transfer de portofel (wallet), inclusiv accesul la platformele de schimb pe care se află aceste monede, moștenitorii vor trebui să își demonstreze această calitate, conform legislației fiecărui stat în parte.

Totodată, actul, ca instrumentum, al moștenirii criptomonedelor, cum ar fi certificatul de moștenitor, va reprezenta pentru moștenitori titlu de proprietate și astfel, aceștia își vor putea demonstra sursa bunurilor moștenite.

V. Implicațiile fiscale în succesiunea criptomonedelor

Ca orice bun ce se transmite prin moștenire, criptomonedele sunt supuse taxelor privind moștenirea în majoritatea statelor lumii.

Astfel, în primul rând, fiind bunuri asupra cărora se constituie un drept de proprietate, pot fi transmise între două sau mai multe persoane si se transferă inclusiv mortis-causa, prin succesiune. Criptomonedele formează parte din patrimoniul defunctului și se pot lăsa moștenire descendenților sau persoanelor desemnate prin testament^xiv. În Franța, începând cu anul 2014, administrația centrală a introdus în doctrina sa principiul că aceste criptomonede se pot transmite moștenitorilor, pentru a încadra cripto-activele în câmpul bunurilor ce trebuie declarate la o succesiune^xv.

În al doilea rând, în ceea ce privește taxarea, ele sunt supuse taxării succesorale, din punct de vedere fiscal, în conformitate cu legislația fiecărui stat în care sunt moștenite. Ele vor fi luate in considerare și tratate în masa succesorală la fel ca și celelalte bunuri cum ar fi sume de bani, acțiuni, bunuri imobiliare, etc. Spre exemplu, în Marea Britanie, monedele Bitcoin sau alte bunuri digitale sunt considerate bunuri, în scopul calculării taxelor succesorale. Cu anumite excepții, acestea sunt pasibile de impozitare cu până la 40% care se aplică succesiunilor în acest stat, iar în Germania, taxele succesorale variază între 7% și 50% din valoarea bunurilor moștenite. Bitcoin la fel ca și alte criptomonede sunt incluse în totalitatea masei succesorale lăsate descendenților. În Franța, în mod similar, criptoactivele sunt supuse taxării succesorale care se aplică tuturor bunurilor moștenite, taxele variind între 5% și 45%, în funcție de valoarea succesiunii.

În ceea ce privește evaluarea acestora, toată doctrina și literatura au ajuns la concluzia că riscul volatilității va fi suportat de moștenitori, iar valoarea criptomonedelor care se va lua în calcul la succesiune este aceea pe care acestea au avut-o la data decesului celui care lasă moștenirea. Având în vedere că dreptul de proprietate se dobândește retroactiv, de la data decesului, acesta este și momentul la care se va face raportarea în privința stabilirii evaluării lor. Evaluarea lor se va calcula în raport cu paritatea de schimb cu una din monedele fiat, stabilită la acea dată de una dintre platformele de schimb (exchange) pentru criptomonede.

Concluzii

Transferul criptomonedelor prin succesiune este un subiect de studiu ce necesită o abordare inter și multidisciplinară, abordare care trebuie să includă atât aspecte tehnice, cât și aspecte juridice sau din domeniul fiscal. Conștientizarea importanței planificării succesorale cu privire la acest tip de bunuri relativ recent apărute este esențială pentru utilizatorii de monede digitale. Astfel, este necesar a se implementa măsuri adecvate pentru a asigura transferul sigur al acestor active digitale către moștenitori iar sistemele juridice trebuie să evolueze pentru a integra noile tipuri de active și pentru a asigura protecția drepturilor succesorilor.

drd. CRISTINA CARATA^

Imperial College London,

Centre for Cryptocurrency Research and Engineering

 dr. ANA LUISA CHELARU^

Notar public – Camera Notarilor Publici București

---