Bogdan Miclescu, notar public
Laviero Buono este șeful Departamentului de Drept Penal European în cadrul Academiei de Drept European (ERA), coordonând și proiectele de formare a profesioniștilor din justiție pentru provocările erei digitale. ERA, un centru internațional de pregătire juridică cu sediul la Trier, oferă judecătorilor, procurorilor, avocaților și altor practicieni programe avansate menite să aprofundeze cunoștințele de drept european. În această poziție, Laviero Buono dezvoltă și coordonează programe juridice de înalt nivel destinate întăririi competențelor practicienilor dreptului din întreaga Europă, asigurându-se că aceștia țin pasul cu evoluțiile legislative și tehnologice recente.
Recunoscut ca expert în impactul noilor tehnologii asupra procedurilor judiciare, Laviero Buono abordează subiecte variate – de la utilizarea inteligenței artificiale în sistemul judiciar și digitalizarea probelor, până la noile forme de criminalitate informatică. Potrivit invitatului nostru, instrumente precum inteligența artificială, videoconferințele sau analiza informațiilor din surse deschise (OSINT = Open-source intelligence) devin „noua normalitate” în actul de justiție. De asemenea, el este o voce proeminentă în eforturile de combatere a criminalității cibernetice la nivel UE, concentrându-se pe fenomenul fraudelor online și al spălării banilor în mediul digital – aspecte abordate în proiecte europene pe care le-a coordonat. Prin demersurile sale bine documentate și obiective, Laviero Buono își aduce contribuția la adaptarea justiției europene la era tehnologică, oferind comunității juridice instrumentele necesare pentru a face față noilor provocări legislative și de securitate digitală.
Pe 8 martie 2025, Camera Notarilor Publici București a organizat conferința „Viitorul succesiunilor: Bunuri digitale, implicații transfrontaliere, provocări fiscale”, eveniment desfășurat în Capitală. Printre invitații speciali care au susținut prezentări s-a numărat și Laviero Buono. Discursul său despre implicațiile tehnologice asupra actului juridic a captat atenția participanților și a generat ample dezbateri despre viitorul profesiilor juridice în era digitală. (conferinte.cnpb.ro)
În prezentarea sa, Buono a subliniat importanța ca juriștii – în special notarii – să aibă cunoștințe tehnice de bază, considerându-le o „necesitate absolută” în profesia de astăzi. Mesajul-cheie pe care l-a transmis audienței a fost clar și direct: „Internetul nu uită… și nu iartă.”
Tema centrală abordată de Laviero Buono a fost evoluția tehnologiilor emergente, în special a celor bazate pe inteligență artificială (IA), și modul în care acestea vor transforma atât viața de zi cu zi, cât și profesiile juridice. „Tehnologia evoluează de trei ori mai rapid decât afacerile obișnuite, iar afacerile obișnuite sunt de trei ori mai rapide decât legea” – a citat Buono un fost director al companiei Intel, evidențiind prăpastia tot mai mare dintre ritmul inovării tehnologice și viteza de adaptare a legislației. Cu alte cuvinte, sistemul de drept se adaptează greu la noile realități tehnologice, ceea ce impune profesioniștilor din domeniu o vigilență sporită și o înțelegere profundă a instrumentelor digitale actuale.
Buono a argumentat că inteligența artificială nu mai este un concept futurist, ci o realitate prezentă în numeroase aspecte ale vieții noastre. De la algoritmi de învățare automată folosiți în rețelele sociale, până la asistenți virtuali și sisteme de traducere automată, IA influențează modul în care comunicăm, lucrăm și ne informăm. Aceste tehnologii aduc eficiență și oportunități noi, dar și riscuri și dileme etice. În domeniul juridic, automatizarea poate prelua sarcini repetitive – de exemplu, analizarea documentelor sau extragerea jurisprudenței relevante – permițând juriștilor să se concentreze pe aspectele complexe care necesită judecată umană. Totodată, apar provocări legate de securitatea datelor, confidențialitate și răspundere legală în cazuri ce implică decizii luate de algoritmi.
Un exemplu concret discutat a fost evoluția rapidă a instrumentelor de inteligență artificială generativă, capabile să producă texte, imagini sau chiar videoclipuri care imită creațiile umane. Buono a menționat că astfel de sisteme – de la chatboți avansați până la deepfake-uri – au potențialul de a revoluționa industrii întregi, dar pot fi folosite și în mod abuziv. Notarii publici, ca profesioniști ai încrederii publice, vor trebui să facă față unor situații inedite: de pildă, validarea identității părților în contextul în care imaginile ori vocile pot fi falsificate digital sau certificarea conținutului unor documente digitale generate de IA. În același timp, noile tipuri de bunuri digitale – precum criptomonedele sau colecțiile de active digitale (NFT-uri) – ridică probleme succesorale noi, care cer notarilor competențe tehnologice pentru a le înțelege și gestiona corect.
Laviero a subliniat că adaptabilitatea și educația continuă în domeniul tehnologic sunt esențiale. El a arătat că noțiuni aparent tehnice – precum adresele IP, serverele proxy, criptomonedele ori instrumentele de informații din surse deschise (OSINT) – au devenit parte integrantă a cauzelor juridice moderne. Un notar sau jurist care nu cunoaște aceste concepte riscă să fie depășit de situație în era digitală.
Pentru a ilustra concret motto-ul „Internetul nu uită… și nu iartă”, Laviero Buono a prezentat două cazuri emblematice, înregistrate la distanță unul de altul, dar unite de aceeași idee: odată ce o informație sau imagine ajunge în spațiul digital, ea poate rămâne acolo pentru totdeauna, indiferent de eforturile de a o șterge sau de contextul în care a apărut.
Primul exemplu, numit de Buono „nivel mediu” al problemei, a fost cazul actriței Brooke Shields. În anul 1981, pe când era adolescentă, Shields a pozat într-o fotografie controversată. Ulterior, a încercat să obțină în justiție drepturile asupra negativelor acelei fotografii, dorind practic să oprească difuzarea ei publică. A pierdut procesul intentat fotografului – era epoca „analogică” în care, teoretic, controlul asupra unei imagini era mai ușor de păstrat. Însă, la mai bine de 40 de ani distanță, în plină „eră digitală”, acea fotografie încă poate fi găsită online. Cu discreție și respect față de subiect, Buono nu a afișat direct imaginea în prezentare, evidențiind însă titlul unui articol de ziar: „Brooke Shields Loses Court Case” (Brooke Shields pierde procesul) – dovada că încercarea ei de a face uitată fotografia a eșuat, iar internetul a păstrat vie amintirea acelui instantaneu. Mesajul transmis de acest prim exemplu a fost limpede: chiar și fără rețele sociale sau viralizare intenționată, informațiile odată intrate în circuitul public pot reînvia oricând în mediul online, zădărnicind eforturile de a fi uitate.
Al doilea exemplu – „nivel dur”, cum l-a numit Buono – a adus discuția în epoca rețelelor sociale și a viralității globale. Este vorba despre celebrul caz Justine Sacco, considerat astăzi un studiu de caz clasic despre derapaj online și consecințele sale. Sacco era, în 2013, directoare de comunicare corporativă la conglomeratul media IAC din New York. Avea doar 170 de urmăritori pe Twitter și obișnuia să posteze glume acide în timpul călătoriilor sale. În decembrie 2013, înainte de a se urca într-un avion de la Londra către Cape Town (Africa de Sud), Sacco a publicat pe Twitter un mesaj șocant prin ironia sa: „Merg în Africa. Sper să nu iau SIDA. Doar glumeam. Sunt albă!” (orig. “Going to Africa. Hope I don’t get AIDS. Just kidding. I’m white!”). Intenția declarată a lui Sacco, după cum avea să explice mai târziu, a fost să satirizeze ignoranța și prejudecățile unor americani față de Africa, mimând vocea unei persoane rasiste și inculte. Din nefericire pentru ea, contextul și tonul glumei s-au pierdut în mediul online, iar mesajul a fost perceput de publicul larg ca o afirmație jignitoare, rasistă și insensibilă la tragedia epidemiei de SIDA.
Consecințele au fost imediate și devastatoare. În cele aproximativ 11 ore cât a durat zborul spre Cape Town, tweet-ul postat de Justine Sacco – aflată offline pe durata călătoriei – a devenit viral la nivel mondial. „Internetul nu uită și nu iartă” – iar în cazul lui Sacco, nici măcar nu a așteptat aterizarea pentru a o condamna. Mii de utilizatori de pe Twitter au început să redistribuie mesajul și să o critice dur, transformând indignarea într-un veritabil scandal global online. Hashtag-ul #HasJustineLandedYet („A aterizat Justine?”) a ajuns trending topic mondial, o întreagă comunitate virtuală așteptând cu nerăbdare momentul în care Sacco avea să coboare din avion, fără să știe ce furtună stârnise. Impactul asupra vieții personale și profesionale a lui Sacco a fost dramatic. La doar o zi după incident, angajatorul ei, grupul IAC (care deține branduri precum Match.com și The Daily Beast), a anunțat public concedierea ei, condamnând tweet-ul „ofensator și inacceptabil” pe care îl postase. „Internetul nu uită și nu iartă” – riscuri reputaționale și consecințe pe termen lung
Un element inedit al prezentării lui Buono a fost demonstrarea unui instrument online gratuit care evidențiază perfect ideea că datele publicate pe internet lasă urme de neșters. Este vorba despre website-ul web.archive.org, cunoscut și ca Wayback Machine, un serviciu al organizației non-profit Internet Archive din San Francisco. Buono a realizat un scurt demo live folosind chiar site-ul Camerei Notarilor București – cnpb.ro – arătând cum, introducând adresa în Web Archive, se pot accesa versiuni mai vechi ale paginii, stocate automat de-a lungul timpului. În sala de conferință, pe ecran au apărut instantanee ale site-ului CNPB din anii trecuți, spre surprinderea multora dintre participanți.
Web.archive.org funcționează ca o adevărată mașină a timpului pentru internet. Începând încă din anii ’90, roboții săi software scanează continuu World Wide Web-ul și salvează copii ale paginilor web, arhivându-le pe serverele proprii. Astfel, dacă un site a fost modificat sau chiar șters, versiunea sa mai veche poate fi adesea găsită în această arhivă. Dimensiunea proiectului este impresionantă: lansată oficial în 2001 pentru public, Wayback Machine a ajuns să stocheze, până în noiembrie 2024, peste 916 de miliarde de pagini web arhivate, însumând peste 100 de petabyți de date. Practic, o bună parte din istoria internetului – de la pagini de ziare online dispărute, la bloguri personale șterse și până la postări de pe rețele sociale – este păstrată în memorie de acest serviciu.
Prezentarea lui Laviero Buono la conferința notarilor de la București a reușit să îmbine două planuri esențiale pentru viitorul profesiilor juridice: adaptarea la noile tehnologii, precum inteligența artificială, și gestionarea atentă a reputației și datelor în era digitală. Mesajul său a fost receptat cu interes de notari.
În concluzie, viitorul succesiunilor și al profesiilor juridice în general va depinde de abilitatea noastră de a naviga cu pricepere printre tehnologiile emergente, fără a uita lecțiile fundamentale despre responsabilitate. Internetul, cu toate beneficiile sale, este un mediu în care memoria colectivă nu are uitare ușoară. Așa cum a punctat Buono, inteligența artificială și instrumentele digitale ne pot îmbunătăți existența și munca, însă ele vin la pachet cu obligația de a acționa etic și prudent. În era în care orice greșeală rămâne arhivată și orice informație poate reapărea, conștiința permanenței digitale trebuie să ne călăuzească fiecare pas online.