Silviu Cătălin Boroi, notar public
Cine este Anna Wysocka-Bar?
Anna Wysocka-Bar este un reputat cadru didactic la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, Polonia. A fost profesor invitat în cadrul Universității din Parma, Italia, unde a predat Drept Internațional Privat European.
Doamna profesor este specializată în Drept Internațional Privat și Drept Privat Comparat.
Anna Wysocka-Bar deține un doctorat în Drept Internațional Privat la Universitatea Jagiellonă și studii de master în Drept și Tehnologie la Universitatea din Ottawa, Canada.
Are o vastă experiență practică și teoretică în materia protecției consumatorului, a dreptului succesoral internațional și a dreptului contractelor.
Este membru activ în cadrul unor asociații internaționale prestigioase, cum ar fi: European Association of Private International Law (E.A.P.I.L.) și European Law Institute (E.L.I.).
De asemenea, are contribuții semnificative în cadrul proiectelor europene privind dreptul succesoral, protecția familiilor internaționale și armonizarea legislației familiei la nivel european.
Este autoare a numeroase publicații în domeniul dreptului internațional privat și participant activ și marcant la conferințele academice internaționale.
Tema prelegerii
Cu ocazia Conferinței de la București, din data de 07 martie 2025, organizată de Camera Notarilor Publici București, Anna Wysocka-Bar a susținut o prelegere foarte interesantă, intitulată ”Pactele cu privire la o Succesiune viitoare și impactul acestora asupra Succesiunilor Internaționale”.
Prelegerea a explicat ce înseamnă noțiunea ”pact asupra unei succesiuni viitoare” și aplicabilitatea acestuia, în considerarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 650/2012, al Parlamentului European și al Consiliului, din data de 4 iulie 2012.
Conform art. 3 alin. (1) lit. b din Regulament, un „pact asupra unei succesiuni viitoare” este un acord (inclusiv un acord rezultat din testamente reciproce) care creează, modifică sau stinge drepturi asupra patrimoniilor viitoare ale uneia sau mai multor persoane. Acest tip de dispoziție pentru cauză de moarte este recunoscut în unele state (de ex. Germania, Austria, Catalonia), dar interzis în altele, precum România, Polonia sau Franța – fapt ce creează dificultăți de armonizare la nivelul UE.
Potrivit dispozițiilor art. 25 (1) din Regulament, un pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea unei persoane este reglementat, în privința admisibilității sale, a condițiilor de fond ale acestuia, a caracterului obligatoriu între părți și a condițiilor pentru desfacerea sa, de legea care, în temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabilă succesiunii persoanei respective, în cazul în care aceasta ar fi decedat în ziua încheierii pactului, respectiv de legea reședinței obișnuite la momentul încheierii pactului sau de legea aleasă ce urmează să se aplice succesiunii, în condițiile prevăzute de art. 22 din Regulament.
Admisibilitatea unui pact asupra unei succesiuni viitoare referitor la succesiunea mai multor persoane este guvernată de toate legile care, în temeiul prezentului regulament, ar fi fost aplicabile succesiunii tuturor persoanelor implicate, în cazul în care acestea ar fi decedat în ziua încheierii pactului, respectiv de legea tuturor reședințelor obișnuite la momentul încheierii acordului sau de legea pe care persoana sau una dintre persoanele al căror patrimoniu este vizat ar fi putut să o aleagă în conformitate cu articolul 22 din Regulament, în condițiile stabilite de respectivul articol.
Condițiile de fond și efectele juridice ale unui pact asupra unei succesiuni viitoare admisibil, inclusiv desființarea sa, sunt guvernate de legea cu care are cea mai strânsă legătură, în condițiile Regulamentului, sau de legea pe care una dintre persoanele al căror patrimoniu este vizat ar fi putut să o aleagă potrivit dispozițiilor art. 22 din regulament.
Legea aplicabilă condițiilor de formă, potrivit dispozițiilor art. 27 din Regulament, este: legea statului în care a fost întocmită dispoziția sau în care a fost încheiat pactul asupra unei succesiuni viitoare; legea statului a cărui cetățenie o posedă testatorul sau cel puțin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziției sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului; legea statului în care își are domiciliul testatorul sau cel puțin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziției sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului; legea statului în care își are reședința obișnuită testatorul sau cel puțin una dintre persoanele a căror succesiune este vizată de un pact asupra unei succesiuni viitoare, fie la momentul întocmirii dispoziției sau al încheierii pactului, fie la momentul decesului; legea statului în care sunt situate bunurile imobile.
Foarte importante sunt și cele trei dispoziții tranzitorii ale Regulamentului:
Art. 83 (2) prevede că în cazul în care defunctul a ales legea aplicabilă succesiunii sale înainte de 17 august 2015, această alegere este valabilă dacă îndeplinește condițiile prevăzute în capitolul III sau dacă este valabilă în aplicarea normelor de drept internațional privat care erau în vigoare, la data efectuării alegerii, în statul în care defunctul își avea reședința obișnuită sau în oricare dintre statele a căror cetățenie o avea.
Potrivit art. 83 (3), o dispoziție pentru cauză de moarte întocmită înainte de data de 17 august 2015 este admisibilă și valabilă pe fond și în privința formei dacă îndeplinește condițiile prevăzute în capitolul III sau dacă este admisibilă și valabilă pe fond și în privința formei în aplicarea normelor de drept internațional privat care erau în vigoare în momentul întocmirii dispoziției, în statul în care defunctul își avea reședința obișnuită sau în oricare dintre statele a căror cetățenie o avea sau în statul membru în care se află autoritatea care se ocupă de succesiune.
Art. 83 (4) din regulament prevede că în cazul în care o dispoziție pentru cauză de moarte a fost făcută înainte de 17 august 2015 în conformitate cu legea pe care defunctul ar fi putut să o aleagă în conformitate cu prezentul regulament, se consideră că acea lege a fost aleasă ca lege aplicabilă succesiunii.
Elemente relevante de jurisprudență: Cauza UM (C-277/20)
Pentru a susține și ilustra aplicabilitatea practică a principiilor prezentate, prof. dr. Anna Wysocka-Bar a inclus în cadrul prelegerii sale de la București o analiză a unei spețe relevante din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene: Cauza UM (C-277/20).
Această speță a fost utilizată ca exemplu concludent pentru a evidenția modul în care CJUE interpretează noțiunea de „pact asupra unei succesiuni viitoare” și aplicarea Regulamentului (UE) nr. 650/2012 în contexte concrete.
CJUE a clarificat în cauza UM că un contract privind transferul de bunuri după deces – inclusiv donațiile cu efect post-mortem – intră în sfera pactelor succesorale reglementate de Regulament. Astfel de contracte pot beneficia de protecția normelor europene privind valabilitatea și legea aplicabilă, chiar dacă sunt atipice sau neprevăzute în dreptul național al unor state membre.
Un alt aspect important al speței privește interpretarea articolului 83 alin. (2) din Regulament, care reglementează alegerea legii aplicabile succesiunii. CJUE a statuat că alegerea legii trebuie să vizeze întreaga succesiune, nu doar un element izolat – precum un pact asupra unui anumit bun. În cauza UM, defunctul alesese dreptul austriac doar pentru pactul privind un imobil, nu pentru succesiunea în ansamblu, astfel că această alegere nu a fost considerată valabilă în sensul Regulamentului.
Această jurisprudență subliniază încă o dată necesitatea unei abordări coerente și integrate atunci când se întocmesc dispoziții pentru cauză de moarte în context transfrontalier.