Contextul
Globalizarea și accelerarea procesului de digitalizare au creat pe piața muncii noi forme de angajare a forței muncă, unele foarte diferite de relația tradițională dintre angajat și angajator. Realitățile economice și sociale au devansat cu mult reglementarea juridică, astfel că unele forme de angajare practicate nici nu au ajuns încă să fie reglementate în legislație, cu atât mai puțin în legislația românească.
Eurofound (Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă) a identificat noi forme de angajare apărute recent, printre care: (i) folosirea la comun a angajaţilor de mai mulţi angajatori, (ii) job sharing, când o companie angajează pentru un singur post cu normă întreagă mai mulţi angajaţi care își stabilesc autonom modul de lucru, (iii) închirierea de către o companie a angajaţilor altei companii, (iv) munca ocazională, unde angajatul prestează numai atunci când este solicitat de către angajator, (v) munca mobilă, unde angajatul lucrează de oriunde cu ajutorul tehnologiilor moderne, (vi) munca pe o platformă online sau o aplicaţie, (vii) munca pe bază de portofoliu, în care mai mulţi liber profesionişti sau microîntreprinderi lucrează pentru un număr mare de clienţi.
Cadru legislativ
Codul muncii a reglementat începând cu 2003 doar munca la domiciliu, ca formă diferită de forma standard de muncă și din 2018, prin Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 296 din 02.04.2018 și modificată ulterior prin Ordonanța de urgență nr. 192/2020 publicată în Monitorul Oficial nr. 1042 din 06.11.2020, a fost legiferată și telemunca.
Caracteristici
Telemunca este definită ca forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, cel puţin o zi pe lună, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.
În ce privește locul de muncă, dacă munca la domiciliu presupune desfășurarea integrală a activității salariatului exclusiv la domiciliul său, în cazul telemuncii, raporturile de muncă sunt mult mai flexibile căci angajatul are posibilitatea să lucreze în orice loc, integral sau chiar și numai pentru o zi pe lună.
Ca tip de activitate ce poate fi desfășurată, telemunca are însă un regim mai restrictiv căci spre deosebire de munca la domiciliu care implică orice activități care se pot desfășura la domiciliu, telemunca este permisă doar pentru acele activități care presupun folosirea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor. În biroul notarial spre exemplu, dacă telemunca nu e potrivită pentru activitatea secretarului care înregistrează actele și procedurile notariale în registrele notariale tinute de biroul notarial, e aplicabilă în schimb pentru operatorul calculator care redactează documente, verifică și înregistrează acte în registrele notariale electronice și pentru delegatul de carte funciară care înregistrează documentele în e-terra. În aceste situații, telemunca poate deveni o formă de muncă ușor și legal de practicat, desigur cu implementarea și respectarea tuturor măsurilor care să asigure confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal.
În telemuncă, programul de lucru este stabilit, în condițiile legii, împreună de angajator și telesalariat, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil, spre deosebire de munca la domiciliu unde angajatul își stabilește singur programul de lucru. La solicitarea angajatorului şi cu acordul în scris al telesalariatului cu normă întreagă, acesta din urma poate efectua și muncă suplimentară. În ambele forme de muncă, prin contractul de muncă sau prin actul adițional la contractul de muncă, atunci când telemunca sau munca la domiciliu este stabilită ulterior încheierii contractului de muncă, trebuie prevăzut (i) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului, (ii) modalitatea concretă de realizare a controlului și (iii) modul de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat.
Legea stabilește în cazul telemuncii o serie de obligații specifice în sarcina angajatorului, respectiv:
- obligaţia de a asigura transportul la şi de la locul desfăşurării activităţii de telemuncă al materialelor pe care telesalariatul le utilizează și obligația de a le instala, verifica și întreține, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel,
- obligaţia de a informa telesalariatul cu privire la dispoziţiile în materia protecţiei datelor cu caracter personal,
- obligația de a lua măsuri pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaţilor şi care asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat,
- obligaţii specifice privind instruirea suficientă şi adecvată a salariatului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru specifice locului de desfășurare a activității de telemuncă și utilizării echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Avantaje fiscale
Articolul 76 alin 4 lit. w) din Codul fiscal, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 296/2020 și care se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021, stabilește că nu sunt venituri impozabile, în înţelesul impozitului pe venit sumele acordate angajaţilor care desfăşoară activităţi în regim de telemuncă pentru susţinerea cheltuielilor cu utilităţile la locul în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea, precum electricitate, încălzire, apă şi abonamentul de date, şi achiziţia mobilierului şi a echipamentelor de birou, în limitele stabilite de angajator prin contractul de muncă sau regulamentul intern, în limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzător numărului de zile din luna în care persoana fizică desfăşoară activitate în regim de telemuncă. Sumele vor fi acordate fără necesitatea de prezentare a documentelor justificative.
Așadar, în limita unui plafon lunar de 400 de lei, angajatorul poate achita telesalariatului, fără a fi necesare documente justificative, cheltuielile cu plata utilităților de la locul în care acesta își desfășoară activitatea, fără ca această sumă să fie supusă contribuțiilor de asigurări sociale, contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate și impozitului pe venit.
Concluzie
În contextul actual, telemunca poate fi o soluție potrivită pentru acei angajați ai biroului notarial care își desfășoară activitatea prin folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor, dat fiind și beneficiul fiscal oferit de lege atât angajatorului cât și telesalariatului.
Monica Pop, notar public