Laura Badiu,
Președintele Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România
Voi începe acest editorial cu o mărturisire: „Notarii au talent” a fost propunerea entuziaștilor mei colegi de la Camera București care m-a îngrijorat cel mai mult dintre toate proiectele pe care le-au propus până acum.
Poate și pentru că, după atâția ani în profesie, am ajuns să cred că discreția nu este doar o obligație profesională, ci și o formă de eleganță. Nu am fost niciodată adepta expunerii vieții personale și continui să privesc cu rezervă tendința, tot mai prezentă, de a transforma rețelele de socializare într-o vitrină a prosperității sau a succesului personal. Nu mă refer, desigur, la bucuriile autentice ale vieții, reușita unui copil, o aniversare, un moment de familie sau un gest de solidaritate. Acestea sunt emoții firești și este la fel de firesc să fie împărtășite. Mă refer la acea nevoie de a demonstra, prin imagini și aparențe, cât de bine le este unora. Nu am înțeles-o niciodată și nici astăzi nu o înțeleg. Cred că unele bucurii își păstrează adevărata valoare tocmai prin discreția cu care sunt trăite.
Tocmai de aceea, când am auzit pentru prima dată despre proiectul „Notarii au talent”, am privit ideea cu multă prudență. Mi-a fost teamă că ar putea fi percepută ca o invitație la expunere și că s-ar îndepărta de sobrietatea și echilibrul pe care profesia noastră le presupune în mod firesc.
Știam, desigur, că scopul proiectului era unul cât se poate de nobil, strângerea de fonduri pentru copiii cu deficiențe de auz. Cu toate acestea, nu eram pe deplin convinsă că mijloacele alese erau cele mai potrivite.
Am ales însă să am încredere și să las proiectul să vorbească prin el însuși și pe colegii mei să îl ducă la bun sfârșit.
Iar ziua de 13 iunie mi-a demonstrat cât de mult m-am înșelat.
Pentru că nu despre expunere a fost vorba. Și cu atât mai puțin despre vanitate.
Oamenii minunați care au urcat pe scenă au făcut exact ceea ce fac și în profesia lor: au pregătit fiecare moment cu seriozitate, atenție și respect față de cei din sală. Nu am avut sentimentul că asist la un spectacol al unor amatori, ci la unul susținut cu profesionalism, talent și bun-gust.
Dincolo de momentele artistice, de aplauze și de emoțiile pe care le-am trăit împreună, s-a creat o atmosferă pe care cu greu o poți descrie în cuvinte. Iar dacă adăugăm și faptul că scopul pentru care ne-am întâlnit, acela de a ajuta copiii, nu doar că a fost atins, ci chiar depășit, pot spune cu toată convingerea că a fost o zi cu adevărat specială pentru noi toți.
Lecția pe care am primit-o în 13 iunie este una simplă, dar profundă: atunci când oamenii sunt animați de un ideal nobil, dau tot ce au mai bun din ei. Își oferă timpul, talentul și resursele cu generozitate, fără să aștepte nimic în schimb, fără să se teamă de eșec.
Iar eu am învățat, încă o dată, că rolul celui care conduce este și acela de a avea încredere în oameni, chiar și atunci când o idee pare, la început, să iasă din tiparele cu care ești obișnuit. Uneori, tocmai aceste idei reușesc să aducă la lumină ceea ce este mai frumos într-o comunitate.
De aceea, îi felicit pe colegii din conducerea Fundației Notar de București pentru inspirația de a transforma o idee îndrăzneață într-un proiect de suflet. Îi felicit pe colegii din conducerea Camerei București pentru curajul de a spune „da” unei inițiative neobișnuite. Și, mai ales, îi felicit pe notarii Camerei București, care au demonstrat încă o dată că solidaritatea, generozitatea și implicarea sunt valori pe care nu doar le invocă, ci îi conduc cu adevărat.
Poate că aceasta este, de fapt, cea mai frumoasă lecție pe care mi-a oferit-o „Notarii au talent”: discreția și generozitatea nu se exclud. Dimpotrivă. Atunci când talentul este pus în slujba unui bine mai mare, el nu devine o formă de expunere, ci una dintre cele mai frumoase expresii ale solidarității. Iar pentru aceasta, nu pot decât să le mulțumesc tuturor celor care au avut curajul să urce pe scenă.