Bianca-Maria Voicu, notar public
Un jurnal de călătorie într-o lume cuprinsă de frica sfârșitului, ar fi un rezumat al acestei cărți.
Amin Maalouf descris ca unul dintre cei mai influenți scriitori din lumea arabă, țese povești extraordinare în romanele sale, amestecând evenimente istorice, dragoste romantică, fantezie și imaginație. Cu toate acestea, la baza tuturor acestor cărți frumos lucrate se află un element profund al cercetării filosofice și psihologice asupra naturii și condiției omului contemporan.
În această carte Maalouf ne prezintă un librar pe nume Balthasar Embriaco originar din Genova, înainte de intrarea în anul 1666 supranumit Anul Bestiei. Descris ca un erudit, un comerciant și fără înclinație spre mistic, Balthasar se considera ne atins de tumultul privind sfârșitul lumii, la trecerea în fatidicul an 1666.
Dar cum este mai bine să previ decât să vindeci, iar omului îi trebuie doar un mic impuls pentru a se îndoi de propriile credințe, genovezul pleacă din somnorosul sat Levantin Gibelet în căutarea unei cărți probabil inexistente, care se presupune să îți asigure mântuirea.
‘’Al o sutelea nume”, carte ce se persupune a deține izbăvirea, este ținta căutărilor lui Balthasar, iar pentru asta ajunge de la Constantinopol (Istanbul) la Genova, prin Londra.
Zvonurile, profețiile, apariția de noi Mesia, verdicte nebunești sunt interpretate ca semne de Balthasar și îl fac să cedeze impulsurilor raționale. Astfel, de unde la început privea amuzat prevestirile, acum începe să le creadă și să se teamă, agățându-se de iluzoria carte ca de ultima speranță.