În data de 4 septembrie am participat la primul, dar cu siguranță nu și ultimul, cros din viața mea, în cadrul evenimentului ”Bucharest Half Marathon”, la cursa de 10km. Încă de când m-am înscris am privit această zi ca fiind o oportunitate să îmi demonstrez mie însămi cât sunt de puternică, să ies din zona de confort și, mai ales, să îmi depășesc limitele.
Alegerea evenimentului am făcut-o împreună cu colegii de birou, pe care îi pot numi cu toată inima prieteni și recunosc că a fost o alegere foarte inspirată să particip alături de ei, și nu singură. Dacă la început mă simțeam destul de neîncrezătoare în forțele proprii și poate chiar temătoare, faptul că aveam să alerg alături de oameni dragi mie, în care am încredere și care au mai făcut asta în trecut mi-a dat putere să continui.
Evenimentul a fost unul deosebit de bine organizat, cu puncte de alimentare, puncte de hidratare, locuri pentru acordarea primului ajutor și o limită de timp generoasă de o oră și jumătate de la startul oficial, lucru care mi-a oferit siguranța că voi ajunge la finalul traseului. De asemenea, kitul primit înaintea cursei m-a făcut să simt că sunt parte a unei comunități de oameni cu țeluri comune, de alergători mai mult sau puțin experimentați, dar toți foarte entuziaști. De-a lungul cursei, pot spune că m-am încărcat cu energia celor din jur, cu aplauzele și încurajările oamenilor care, deși nu participau la cursă, doreau să ne fie alături și să ne susțină. Desigur că au fost și momente în care simțeam că nu îmi mai pot controla la fel de bine respirația sau că mușchii și articulațiile mele vor să se dea bătute, însă văzând determinarea celorlalți am reușit să ajung până la linia de finish.
Senzația care te încearcă atunci când termini o cursă, mai ales dacă este prima, este greu de descris în cuvinte, însă clar merită trăită. Te simți un câștigător, indiferent de poziția ocupată în clasament, simți mândrie și recunoștință față de toți cei care au fost cu tine în acel moment, dar mai ales față de tine însuți. În urma acestei curse am luat decizia de a introduce alergatul în rutina mea săptămânală și de a mai participa și la alte evenimente asemănătoare, poate din ce în ce mai lungi, și, de ce nu, la un maraton. Și nu în ultimul rând, mi-aș dori să îi sfătuiesc pe toți cei care pot participa la o astfel de cursă, nu contează cât de lungă, să o facă, pentru că sigur nu vor regreta și se vor simți mai puternici ca niciodată.
Bianca Buga, notar stagiar