-aspecte teoretice și aplicații practice-
Boroi Silviu Cătălin
Notar public
Camera Notarilor Publici București
1. În forma sa inițială, textul nu prevedea în mod expres posibilitatea desființării pe cale amiabilă a certificatului de moștenitor1.
Ca urmare a acestei dispoziții legale, s-a antamat ideea potrivit căreia, sub imperiul acestei reglementări nu se putea anula un certificat de moștenitor decâr pe cale judecătorească2. Cu toate acestea, în cadrul aceluiași material, se admite faptul că moștenitorii ar putea ”conveni asupra nulității certificatului de moștenitor ….”, argumentându-se că articolul reprezintă ”o normă de procedură civilă”, care ”fiind de imediată aplicare, nu vizează data la care s-a efectuat procedura în cadrul căreia actul eliberat a omis pe unul sau mai mulți moștenitori”.
Într-o altă opinie3, s-ar admite soluția potrivit căreia certificatele de moștenitor încheiate sub imperiul vechii reglementări, la cererea moștenitorilor, ar putea fi desființate convențional. Însă, din argumentarea opiniei, rezultă că autorul vede această desființare ca fiind ”o modificare a actului și o nouă redactare”, iar concluzia finală este că ”în fața instanței însă, intervine o anulare a certificatului de moștenitor și nu o modificare”.
În ceea ce ne privește, considerăm că nulitățile amiabile au existat și în cadrul reglementării anterioare, acestea fiind acele situații în care părțile se înțeleg cu privire la cauza de nulitate a actului juridic încheiat între ele și lipsesc de efecte, prin voința lor, respectiv înscris, fără a mai fi necesară intervenția organului de jurisdicție competent4.
Art. 1167 alin. 3 din vechiul Cod civil, prevedea, în mod expres, posibilitatea confirmării, ratificării sau executării voluntare a unei donațiuni, ”făcută de către erezi sau reprezentanții donatorului, după moartea sa, ține loc de renunțare, atît în privința viciilor de formă, cât și în privința oricărei alte excepții”. Această excepție a fost extinsă de către doctrină5 și în privința testamentului.
Având în vedere acest text, care prevedea, în mod expres, confirmarea nulității absolute prin convenția părților, considerăm că posibilitatea declarării nulității convenționale se impunea cu atât mai mult.
Pe cale de consecință și pentru identitate de rațiune nimic nu interzicea nulitatea amiabilă și în privința certificatului de moștenitor.
2. După cum se cunoaște, orice fel de certificat (calitate de moștenitor, moștenitor etc.) se emite de către notarul public instrumentator al dosarului succesoral, numai după perfectarea și semnarea de către moștenitori a încheierii finale. Nu se poate emite un certificat de moștenitor fără ca, în prealabil, moștenitorul/moștenitorii să nu fi semnat încheierea finală aferentă acestuia. În ipoteza de față, nu suntem în situația principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, deoarece nu există două acte juridice succesive prin care se transmit sau se constituie aceleași drepturi. În procedura succesorală, încheierea finală și certificatul trebuie să fie văzute ca un întreg, în sensul că nu pot exista unul fără celălalt.
Astfel, se naște întrebarea firească, în ce măsură se poate anula convențional un certificat de moștenitor fără să se anuleze și încheierea finală? Considerăm că nu se poate anula pe cale amiabilă un certificat, fără să fie anulată și încheierea finală prealabilă.
Dacă încheierea finală este întocmită corect și nu necesită anularea pe cale convențională, considerăm că certificatul de moștenitor, emis în temeiul acestei încheieri, nu poate fi anulat convențional, deoarece nu există o cauză de nulitate. În această situație, certificatul de moștenitor va trebui rectificat în condițiile prevăzute de lege pentru perfectarea unei încheieri de rectificare. Practic, nulitatea certificatului de moștenitor este condiționată de nulitatea încheierii finale.
Dacă încheierea finală și certificatul sunt întocmite eronat și există cauze de nulitate la momentul perfectării lor, atunci ambele înscrisuri pot fi anulate pe cale convențională.
Încheierea finală nu este un simplu act de procedură. Din dispozițiile art. 113 alin. 1 și 2 din Legea nr. 36/1995, rezultă că încheierea finală este o convenție a moștenitorilor și are forța probantă a unui înscris autentic. Astfel, nulitatea amiabilă trebuie să privească însăși convenția părților și nu certificatul de moștenitor care cuprinde ”constatările din încheiere referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului” (art. 116 alin. 1 teza finală din Legea nr. 36/1995).
3. Aspectele relevate la punctul 2, pot fi extinse asupra oricărui act sau oricărei proceduri distincte, care au avut o strânsă legătură și au fost determinante pentru semnarea încheierii finale și emiterea certificatului de moștenitor. Așadar, dacă există cauze de nulitate care afectează actul sau procedura respectivă, acestea vor putea fi anulate pe cale convențională, împreună cu încheierea finală și certificatul de moștenitor, dacă au fost determinante pentru emiterea acestora două din urmă. În această situație ne aflăm în ipoteza actelor (și/sau procedurilor) succesive, astfel că dacă actul (și/sau procedura) principal este anulat și actele (și/sau procedurile) subsecvente trebuie anulate și refăcute în integralitate.
4. Apreciem că un certificat de moștenitor (implicit și încheierea finală premergătoare), emis sub imperiul legii vechi, poate fi anulat pe cale amiabilă, pentru considerentele menționate la pct. 1, cu aplicarea cauzelor de nulitate și a legii aplicabile existente la momentul încheierii, potrivit regulii tempus regit actum.
Nu suntem de acord cu opinia potrivit căreia, până la data de 01.01.2013, data modificării legislative, ”nu era posibilă anularea certificatului de moștenitor decât pe cale judecătorească”, dar existența actualului art. 120 din Legea nr. 36/1995 permite anularea convențională a acestor certificate deoarece ”această normă legală constituie o normă de procedură civilă și, prin urmare, fiind de imediată aplicare nu vizează data la care s-a efectuat procedura în cadrul căreia actul eliberat a omis pe unul sau mai mulți moștenitori”6. Opinia nu poate fi primită, deoarece o instituție nou creată, care nu exista la data efectuării unui act sau unei proceduri, nu poate retroactiva. Textul de lege creează o instituție nouă, aceea a nulității convenționale a certificatului de moștenitor, independent de norma de procedură efectivă a desființării. De altfel, considerăm că nici nu se justifică interpretarea, deoarece, nulitatea convențională era admisă și pe vechea reglementare.
5. Potrivit art. 120 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor ”se pot adresa și notarului public în scopul încheierii unui act autentic care să ateste soluționarea pe cale amiabilă a diferendului”.
Totuși, declararea nulității pe cale amiabilă nu va putea avea loc decât cu acordul expres al moștenitorilor sau ai succesorilor în drepturi ai acestuia. Nulitatea amiabilă presupune în mod absolut și exclusiv acordul tuturor părților.
6. În ceea ce privește nulitatea amiabilă (implicit și ipoteza prevăzută de art. 120), trebuie să reținem următoarele aspecte:
Părțile pot doar să constate existența unui caz de nulitate și nu pot consacra sau suprima prin voință proprie un nou caz de nulitate: nedeclararea ca moștenitor a unui succesibil care nu a acceptat succesiunea sau care a acceptat-o peste termen, nu este un caz de nulitate al respectivului certificat de moștenitor. Acesta va fi pe deplin valabil și nu va putea fi susceptibil de procedura instituită de art. 120 alin. 2 din Legea nr. 36/1995. Din dispozițiile art. 2502 alin. 2 pct 4 C.civ. rezultă în mod clar faptul că acțiunea în constatare este imprescriptibilă extinctiv dacă poartă asupra nulității absolute a certificatul de moștenitor și privește stabilirea mase succesorale sau partajul succesoral, cu condiția acceptării moștenirii în termenul prevăzut de lege. Putem observa că nedeclararea unui succesibil, care nu a acceptat succesiunea sau care a acceptat-o peste termen, nu este un caz de nulitate al respectivului certificat de moștenitor. Acesta va fi pe deplin valabil și nu va putea fi susceptibil de procedura instituită de art. 120 alin. 2 din Legea nr. 36/1995.
Nulitatea nu poate fi amiabilă în următoarele situații: dacă legea interzice acest lucru, actul juridic face parte din categoria celor care nu pot înceta prin simplul acord de voință al părților (donația), actul juridic este unilateral (rezultatul de voință al unei singure părți).
Cauza de nulitate, în toate cazurile, este anterioară sau cel mult concomitentă cu întocmirea actului în cauză. Acest lucru se aplică și în a stabili felul nulității.
Nulitatea amiabilă privește valorificarea acesteia și nu suntem în prezența unei sancțiuni așa-zis private. Nulitatea amiabilă este valorificată printr-o convenție a părților.
Nulitatea amiabilă, fiind convențional, nu poate aduce atingere drepturilor dobândite de terții de bună-credință și, ca atare, va produce efecte numai pentru viitor. În măsura în care nulitatea amiabilă nu aduce atingere terților de bună-credință, aceasta va produce efecte și pentru trecut, întocmai ca nulitatea judiciară.
7. Actul autentic prin care se soluționează pe cale amiabilă diferendul se numește tranzacție, acest contract având reglementare distinctă. Tranzacția, prin esența ei, este un contract prin care părțile previn sau sting un litigiu prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.
Regimul juridic al nulității absolute este guvernat de următoarele principii: nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanță, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege; este imprescriptibilă; nu poate fi acoperită prin confirmare, ca regulă (amintim, cu titlu de excepție, art. 1010 C.civ.).
Dispozițiile art. 2274 alin. 1 C.civ. nu trebuie interpretate în sensul că printr-o tranzacție părțile pot confirma nulitatea absolută dacă părțile tranzacționează în mod expres asupra ei.
Această concluzie este susținută de argumentul că printr-o interpretare per a contrario a unui text nu se poate trage concluzia că acesta derogă de la o normă generală, atât timp cât legea nu prevede în mod expres acest lucru (derogările de la o regulă trebuie să fie în mod expres prevăzute și nu deduse).
Argumentul per a contrario nu poate fi folosit dacă se pleacă de la un caz particular pentru a se formula o regulă general. Practic, interpretarea per a contrario a textului în discuție ne duce la concluzia, complet eronată potrivit căreia părțile pot confirma un act lovit de nulitate absolută dacă tranzacționează în mod expres asupra nulității absolută. Opinia nu poate fi primită, deorece ar însemna că întregul regim juridic al nulității absolute nu și-ar mai justifica existența.
Astfel, textul trebuie aplicat în sensul că tranzacția este valabilă dacă privește expres cauza de nulitate absolută a actului juridic încheiat inițial și are ca obiect desființarea acestuia pe cale amiabilă. Dacă tranzacția are ca obiect desființarea unui act juridic lovit de nulitate absolută dar părțile nu au arătat în mod expres cauza de nulitate, însăși tranzacția care cuprinde desființarea este lovită de nulitate absolută.
Pe de altă parte, textul privește executarea unui act juridic afectat de nulitate absolută. Soluția este coerentă, deoarece, instanța de judecată sesizată cu executarea unui astfel de contract este obligată, din oficiu, să pună în discuția părților motivul de nulitate absolută și va respinge acțiunea dacă această cauză va fi dovedită (fără a dispune nulitatea contractului dacă pârârtul nu a cerut acest lucru prin cererea reconvențională).
Textul nu face altceva decât să împiedice confirmarea nulității absolute printr-o tranzacție ulterioară încheierii actului juridic dar anterioară executării sale. Dacă s-ar admite ideea contrară, ar însemna că orice act juridic lovit de nulitate absolută poate fi confirmat până la executarea acestuia.
Evident că o astfel de opinie contravine regulilor privitoare la regimul nulității absolute și, în plus, ar crea o distincție, nereglementată de lege: actele juridice lovite de nulitate absolută pot fi confirmate până la momentul executării; actele juridice lovite de nulitate absolută executate deja nu pot fi confirmate.
În ipoteza în care actul lovit de nulitate absolută este deja executat, sunt aplicabile dispozițiile privitoare la regimul juridic al nulității absolute.
Totuși, dispozițiile art. 2274 alin. 1 C.civ. pot reprezenta o confirmare a actului juridic lovit de nulitate absolută, numai în situațiile strict prevăzute de lege. O încheiere finală și un certificat de moștenitor care au avut la bază o donație sau un testament afectate de o cauză de nulitate absolută, vor putea fi confirmate și, astfel, să-și producă efecte depline, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 1010 C.civ.
Confirmarea unei liberalități nule absolut de către moștenitorii universali sau cu titlu universal ai dispunătorului, presupune și confirmarea oricăror acte și proceduri încheiate anterior confirmării, în temeiul liberalității respective: o încheiere finală și un certificat de moștenitor care cuprind un legat cu titlu particular sau care cuprind un bun donat către defunct, vor rămâne pe deplin valabile, dacă moștenitorii universali sau cu titlu universal, în deplină cunoștință de cauză, vor confirma liberalitatea respectivă7.
În toate celelalte situații, după deființarea contractului pe cale amiabilă este posibilă refacerea actului inițial. Actul inițial va rămâne nul absolut, iar actul refăcut, în măsura în care sunt respectate toate condițiile de validitate la data refacerii, își va produce efecte juridice din momentul încheierii sale.
Toate aceste aspecte sunt pe deplin aplicabile și în procedura succesorală, respectiv anularea convențională a încheierii finale și a certificatului de moștenitor.
1Fost art. 85, fost art. 88. În urma republicării din data de 18.10.2011, art. 85 din Legea nr. 36/1995 avea următorul conținut ”(1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.(2) În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii”.
2Culegere de practică notarială. Spețe comentate. Vol. III, 2016, Ed. Notarom, București, p. 191-192; Circulara nr. 7682 din data de 24.10.2023. Punct de vedere referitor la anularea unui certificat de moștenitor (emis de fostul notariat de stat) pe cale amiabilă în https://cnarnn.infonot.ro/=, accesat ultima oara la data de 06.08.2026, ora 13.01; mai mult, se afirmă faptul că ”la data intrării în vigoare a Codului civil s-a putut constata că actele juridice, contractele pot fi anulate nu doar de către instanță, ci și pe cale amiabilă, prin acordul părților (art. 1246 alin 4)”. Există și autori care au susținut că nu există decât nulități judiciare: T. Ionașcu, E.A. Barasch, în Trata de drept civil. vol. I, partea generală, 1967, Ed. Academiei R.S.R., București, p. 345-347, unde se admite totuși că ”dacă părțile sunt de acord că există nulitate, ele, în măsura în care ar fi implicate numai interesele lor, vor determina și consecințele pe care le înțeleg să le atribuie acelei nulități” (p. 347, nota de subsol 66).
3N. Bălan, Procedura succesorală notarială. 2002, Ed. Buna Vestire, Blaj, p. 212-212.
4A. Pop, Gh. Beleiu. Drept civil. Teoria generală a dreptului civil. 1980, București, p. 387; G. Boroi, Drept civil. Teoria Generală. 1997, Ed. All, București, p. 181-182;
5F. Deak, Tratat de drept succesoral. 1999, Ed. Actami, București, p. 196 (și autorii citați) și p. 256 (și autorii citați); G. Boroi, Drept civil. Partea generală. Persoanele. 2008, Ed. Hamangiu, ed. a III-a, București, p. 317.
6Circulara nr. 7682 din data de 24.10.2023. Punct de vedere referitor la anularea unui certificat de moștenitor (emis de fostul notariat de stat) pe cale amiabilă, menționată la nota de subsol nr. 2.
7Pt detalii, a se vedea autorii citați la nota de subsol nr. 5.