1. Este valabil un testament “reciproc” întocmit de defunct și soția supraviețuitoare autentificat de un notar german? Poate fi folosit acest testament la emiterea unui certificat de moștenitor în România în condițiile în care legea română sancționează testamentul conjunctiv cu nulitatea?
În cazul unei succesiuni internaționale care intră sub incidența Regulamentului (UE) 650/2012 valabilitatea de fond și de formă a unui testament este analizată conform normelor conflictuale uniforme prevăzute de acest act normativ.
O distincție importantă trebuie făcută în acest context între testamentul conjunctiv (detalii la pagina 61 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor) și testamentele mutuale sau reciproce.
În mod unanim, doctrina germană califică testamentul reciproc autentificat potrivit legii germane ca fiind un pact succesoral în înțelesul definiției din art. 3 alin. (1) lit. (b) RES (detalii la paginile 28 și 63 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor), datorită efectelor sale obligatorii și a regulilor particulare privind revocabilitatea.
Din aceste considerente, în cadrul procedurii succesorale desfășurate de notarul român, admisibilitatea unui testament reciproc autentificat de un notar german va urma regulile prevăzute pentru admisibilitatea pactelor succesorale, și nu pe cele privind testamentul.
În cazul concret prezentat, fiind vorba de un pact care privește succesiunea mai multor persoane, admisibilitatea acestuia se apreciază în raport de legile succesorale ipotetice, stabilite pentru fiecare autor. Pentru a determina legile succesorală ipotetică este necesar să se determine reședința obișnuită a defunctului și reședința obișnuită a soției supraviețuitoare la data întocmirii testamentului reciproc, conform art. 25 RES.
Dacă ambele legi succesorale ipotetice (ale statelor de reședință obișnuită de la data întocmirii testamentului) declară pactul succesoral ca fiind admisibil, atunci și în cadrul procedurii succesorale din România acest act va produce efecte, chiar dacă este o instituție pe care legea română nu o cunoaște. (Jurisprudența CJUE și detalii la pagina 64 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor)
În ceea ce privește valabilitatea de formă a testamentului reciproc, potrivit art. 27 RES, atât testamentele cât și pactele succesorale urmează aceleași reguli, fiind suficient ca una dintre legile enumerate în acest articol să declare actul ca fiind valabil din punct de vedere formal.
Fiind vorba de un act autentic care produce efecte în cadrul unei proceduri succesorale, testamentul reciproc autentificat de un notar german va putea fi folosit atunci când este însoțit de Formularul II din Regulamentul (UE) nr.1329/2014 (detalii la pagina 42 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor) și de un certificat de verificare a Registrului Central German de Testamente ( ZTR) care poate fi obținut direct de notarul român. ( detalii la paginile 29-30 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor)
2. Se poate elibera un certificat național de moștenitor pentru bunurile din România care au aparținut unui defunct cu ultima reședință obișnuită în Spania, pentru care autoritățile spaniole au emis un certificat european de moștenitor, dar refuză completarea acestuia cu enumerarea bunurilor imobile?
Textele Regulamentului (UE) nr. 650/2012 care reglementează succesiunile internaționale nu împiedică diverse autorități naționale să își asume sau să păstreze competențele pe care le aveau în mod tradițional în materie succesorală. Considerentul (21) din acest act normativ face în mod expres referire la posibilitatea notarilor care sunt competenți în materie de succesiuni în statele membre să exercite în continuare astfel de competențe. (detalii la paginile 38-41 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor).
Astfel, în măsura în care, din probele administrate, nu se constată că urmează să existe o contrarietate sau incompatibilitate între conținutul certificatului european de moștenitor emis în străinătate și certificatul național de moștenitor, notarul român poate emite acest document național, cu respectarea normelor de competență și a procedurii prevăzute de Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială.
Este adevărat că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în special cauza C-254/21 ( detalii la paginile 68 și următoarele din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor) impune autorităților care emit certificatul european de moștenitor, obligația de a enumera și descrie bunurile imobile din masa succesorală în acest document, chiar dacă legea aplicabilă succesiunii nu impune această condiție, dacă această descriere este necesară pentru înscrierea dreptului de proprietate în registrele de carte funciară.
Părțile interesate pot însă să apeleze în continuare la documentele de drept național, emise în cadrul unor succesiuni internaționale ce cad în domeniul Regulamentului (UE) 650/2012, atunci când procedura de completare sau rectificare a certificatului european de moștenitor emis în străinătate s-ar dovedi prea anevoioasă.
3. Poate notarul român să emită un certificat european de moștenitor pentru o persoană care are cetățenia germană și ultima reședință obișnuită în Germania, dar are bunuri imobile și conturi în România?
Regulile de competență internațională prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 650/2012 precizează că orice autoritate, indiferent dacă este o instanță judecătorească, un notar, o autoritate fiscală sau un alt profesionist, este ținută să respecte dispozițiile art. 4- art.11 RES atunci când emite un certificat european de moștenitor. (detalii la paginile 43-47 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor)
Astfel, din corelarea speței cu prevederile menționate rezultă că notarul român nu poate emite un certificat european de moștenitor pentru o persoană a cărei reședință obișnuită la data decesului era în Germania. În această ipoteză competența nu se poate fundamenta pe situarea bunurilor din masa succesorală pe teritoriul României.
Este posibil însă ca notarul român să emită un certificat național de moștenitor, pentru bunurile din România, cu aplicarea legii germane ca lege materială. ( a se vedea și întrebarea 2). Pentru emiterea unui certificat național de moștenitor, competența notarului român se fundamentează pe dispozițiile art. 101 alin.(5) și (6) din Legea nr 36/1995.
4. Defunctul cetățean român cu reședință obișnuită în România la data decesului deține un cont bancar în Austria, dar banca refuză emiterea unui extras de cont la solicitarea notarului român. Este posibilă emiterea unui certificat european de moștenitor fără menționarea bunurilor din masa succesorală?
Competența de a emite un certificat european aparține notarului român în această situație, prin aplicarea art. 4 RES. Potrivit art. 63 alin.(2) RES, certificatul european de moștenitor poate fi emis atunci când moștenitorii trebuie să facă dovada statutului lor și să își exercite drepturile într-un alt stat membru. De asemenea, ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, enumerarea bunurilor din masa succesorală nu este obligatorie în toate cazurile. ( detalii la paginile 66-69 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor) Din aceste considerente, notarul român poate emite în speța menționată un certificat european de moștenitor fără enumerarea bunurilor, document care poate fi folosit de moștenitori pentru a obține situația exactă a activelor patrimoniale existente pe teritoriul statului austriac.
5. Ce anexe se completează la eliberarea unui certificat european de moștenitor în cazul în care defunctul era văduv la data decesului și a desemnat doi legatari printr-un testament autentificat? ( Anexa I, Anexa V și/sau Anexa III)
În cuprinsul certificatului european de moștenitor, pentru fiecare legatar, altul decât solicitantul, inclusiv pentru cei care au renunțat la succesiune, se completează câte o Anexă V din Formularul V al Regulamentului (UE) nr.1329/2014. Anexa I a Formularului V este rezervată situației în care legatarul este o persoană juridică.
Calitatea fiecăruia dintre legatari, precum și restricțiile drepturilor legatarului (cum ar fi rezerva succesorală) se vor bifa la punctele 2, 4 și 6 din Anexa V a Formularului V.
Existența testamentului și elementele de identificare ale acestuia sunt evidențiate la punctul 7.2.1. din Formularul V. Aspectele legate de validitatea de fond și de formă a testamentului vor fi consemnate în încheierea de admitere. (detalii la paginile 60-62 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor)
Anexa III din Formularul V poate fi completată atunci când defunctul era căsătorit sau divorțat, ori se afla într-un parteneriat, inclusiv de facto. Dacă regimul matrimonial al defunctului cu soția sa predecedată nu a fost lichidat, în această situație s-ar impune și completarea Anexei III, fiind esențială pentru soluționarea cauzei existența unei mase patrimoniale ce trebuie lichidată. (detalii la pagina 65 din Ghidul practic privind certificatul european de moștenitor).
dr. Ioana Olaru
formator Institutul Notarial Român